Epilepsia este o afecţiune a creierului manifestată prin episoade anormale de activitate electrică la acest nivel, care au de obicei ca rezultat convulsii recurente. Crizele pot dura de la câteva secunde la câteva minute.
În cazuri rare, convulsiile durează o oră sau mai mult. Un câine care are o criză de epilepsie prezintă convulsii sau devine rigid, pare isteric, salivează, îşi pierde controlul vezicii şi al defecaţiei sau îşi pierde starea de conştienţă. Crizele nu pun viaţa câinelui în pericol decât atunci când se succed rapid şi frecvent, sau continuă fără a se opri.
Este o idee bună să ţineţi undeva o evidenţă a crizelor, notând frecvenţa, durata şi comportamentul câinelui în timpul acestora. Toate acestea pot ajuta veterinarul să stabilească un diagnostic. Nu puneţi mâna în gura câinelui atunci când are o criză. Spre deosebire de oameni, în timpul crizelor câinii nu îşi înghit limba.
Epilepsia este una dintre bolile neurologice cele mai frecvent întâlnite la câini. Pe lângă faptul că poate fi rezultatul unor traume craniene sau al bolilor infecţioase cum ar fi jigodia (răpciugă), epilepsia poate fi şi ereditară. Epilepsia moştenită este numită epilepsie idiopatică, asta însemnând că nu i se cunoaşte cauza.
Formele uşoare de epilepsie pot fi tratate prin medicamente pentru controlul convulsiilor. Câinii care au crize ce durează mai mult de cinci minute sau care au loc la scurt timp una după cealaltă nu au un prognostic favorabil. Nu există nicio intervenţie chirurgicală sau tratament medicamentos care să fie de folos.
Printre rasele predispuse la epilepsie idiopatică enumerăm: Beagle, Ciobăneştii belgieni, Tervuren belgian, Cocker Spaniel, Setter irlandez, Ciobănescul german, Golden Retriever, Keeshonden, Labrador Retriever, Poodle, Saint Bernard şi Vizsla.
Nu există niciun test de screening pentru epilepsie şi deseori aceasta nu apare decât după ce câinele a îmbătrânit, ceea ce înseamnă că animalul deja s-ar putea să fi fost împerecheat şi să fi transmis acest defect urmaşilor săi.
Vestea bună este că incidenţa epilepeisei poate fi redusă prin reproducţia selectivă.
