Durerea este suferinţa fizică asociată cu o boală sau accidente. Câinii pot fi afectaţi de două tipuri de durere: durerea acută şi durerea cronică. Durerea acută este ascuţită, puternică şi care apare brusc.
Cauzele obişnuite ale durerii acute includ probleme subiacente cum ar fi: fracturi, obstrucţii intestinale, calculi renali sau gastroenterită (durere de stomac). Şi durerea cauzată de probleme mai mici, cum ar fi o întindere musculară, poate fi acută. Veterinarii aleg de foarte multe ori să rezolve durerea acută pe cale chirurgicală.
Durerea cronică este o durere care durează o perioadă mai lungă de timp. În loc să fie tratată, durerea cronică nu poate fi decât „administrată”. Durerea cronică este în general cauzată de afecţiuni inflamatorii, provocate de obicei de artrită sau lovituri sau fracturi vechi. Cele mai eficiente tratamente sunt cele care au grijă de problema inflamatorie. Deşi acestea nu elimină în mod direct durerea cronică a câinelui, ele o pot reduce prin tratarea inflamaţiei.
Semnele durerii includ: schimbări în comportamentul câinelui, cum ar fi reducerea apetitului, încetarea primirii musafirilor la uşă, tresărirea sau scheunatul atunci când este periat, sau plânsul când este ridicat sau atins. Câinii care suferă de artroză la nivelul coloanei sau articulaţiilor pelvine, în general, nu mai suportă să fie mângâiaţi.
Dacă sunt atinşi în zona sensibilă, s-ar putea să scâncească sau să devină iritaţi. Aceste schimbări sunt semnificative şi sugerează că o vizită la medicul veterinar este foarte necesară.
Veterinarii stabilesc diagnosticul de durere prin examinarea corpului câinelui, palpându-l pentru a identifica starea organelor interne şi pentru căutarea oricăror noduli sau umflături dureroase. Ei palpează anumite puncte reflexe (trigger-points) de la nivelul coloanei vertebrale şi execută mişcări de extensie şi flexie cu membrele acestora pentru a căuta orice semn de disconfort.
Managementul durerii
Pentru orice afecţiune sau boală care alterează stilul normal de viaţă al unui câine, adică activităţile zilnice, apetitul, interacţiunile sale cu alţii şi altele care îi permit să aibă o zi frumoasă, este nevoie de managementul durerii.
Modul în care acest lucru are loc depinde de lipul şi cauza durerii. Unele pot fi tratate, în vreme ce altele nu pot fi decât „manageriate”.
Pentru durerea provocată de accidente şi afecţiuni ortopedice există mai multe tratamente. Acestea includ masajul, Tellington TTouch, aplicaţii calde, înotul, fizioterapie, acupunctura şi nutraceuticale. Nutraceuticalele, cum ar fi glucozamina şi condroitinsulfatul, sunt de dorit pentru că rareori au efecte secundare. Acestea nu reprezintă însă un remediu rapid.
Pentru a se observa rezultate s-ar putea să treacă şi două luni. Ocazional, pot apărea vărsături sau diaree. Atunci când se întâmplă acest lucru, reduceţi puţin doza. Glucozamina poate face ca un câine să aibă un apetit pentru apă ceva mai ridicat şi poate prelungi timpii de sângerare, ceea ce înseamnă că sângele nu se mai coagulează la fel de bine. Aceste efecte sunt neobişnuite.
Evitaţi să administraţi câinelui medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) care sunt pentru uz uman, cum ar fi acetaminofen (Tylenol) sau ibuprofen (Advil). Chiar şi cantităţi mici din acestea pot fi toxice. În schimb, veterinarul vă poate prescrie un AINS canin, cum ar fi carprofen sau etodolac, sau o combinaţie de AINS şi nutraceuticale.
Folosirea pe termen lung a AINS poate avea efecte secundare, inclusiv afectarea ficatului. Unii Retrieveri sunt atât de sensibili la acestea încât pot chiar muri subit după ce le-au fost administrate. Efectele secundare ale etodolacului includ semne gastrointestinale cum ar fi vărsături şi diaree, şi afectarea ficatului şi rinichilor.
Câinii care sunt cei mai sensibili la efectele secundare sunt câinii în vârstă sau care au un istoric de boli hepatice sau renale, sau alte afecţiuni cronice. Aceste efecte secundare potenţiale sunt ceva care trebuie luate în calcul. Veterinarul va dori probabil să îi facă analize ale sângelui o dată la trei luni pentru a verifica starea ficatului şi rinichilor.
Un alt tip de disconfort acut este durerea care apare după o intervenţie chirurgicală. Din nefericire, chiar dacă chirurgia ajută la rezolvarea problemelor subiacente, durerea cauzală de ea nu poate fi tratată chiar uşor.
Un medicament pe care veterinarii îl consideră a fi foarte folositor în aceste situaţii este fentanilul (plasturele Duragestic), care oferă reducerea durerii constantă pe durata mai multor zile, fără suişurile şi coborâşurile oferite de medicamentele cu efecte de durată mai redusă. Acest plasture este de folos şi în cazul unor dureri care nu sunt provocate de intervenţii chirurgicale.
O nouă idee în managementul durerii este alinarea durerii preoperator. Teoria care stă la baza acestei idei este că astfel se blochează formarea traiectelor durerii, aşa că tratarea acesteia este mult uşurată.
Se consideră că ameliorarea durerii preoperator (orice tratament pentru durere care este administrat înainte de operaţie) reduce intensitatea durerii şi scade riscul durerii pe termen lung sau al durerii cronice, facilitând şi o recuperare mult mai rapidă.
