Chiar şi cu cea mai bună îngrijire posibilă, infirmităţile vârstei înaintate sunt inevitabile. Printre problemele legate de bătrâneţe şi care pot afecta câinii se numără cancerul, sindromul disfuncţiei cognitive, pierderea auzului sau a văzului, insuficienţă cardiacă congestivă, boli dentare şi insuficienţă renală. Vom discuta câteva dintre acestea în continuare.
Insuficienţa cardiacă congestivă
O altă boală a câinilor bătrâni este insuficienţa cardiacă congestivă. În cazul în care câinele tuşeşte, are probleme de respiraţie, este neliniştit noaptea, sau oboseşte repede chiar şi după exerciţii uşoare, duceţi-l la medicul veterinar.
Asemenea atâtor alte boli legate de îmbătrânire, nici aceasta nu se poate vindeca, dar poate fi ameliorată pentru un timp cu ajutorul unei diete corespunzătoare, medicaţiei şi odihnei. Această afecţiune este agravată de obezitate, aşa că o dietă potrivită şi controlul greutăţii sunt de ajutor.
Cancerul
Riscul apariţiei cancerului creşte odată cu înaintarea în vârstă. Deoarece câinii trăiesc acum mai mult ca niciodată, cancerul este una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme la animalele bătrâne.
Diagnosticul de cancer obişnuia să fie considerat o sentinţă la moarte, dar în zilele noastre dacă este descoperit timpuriu, este una dintre cele mai tratabile afecţiuni cronice cu care au de-a face câinii.
Oricând observaţi o gâlmă sau o umflătură pe corpul câinelui dumneavoastră nu aşteptaţi să vedeţi ce se va întâmplă cu ea. Duceţi câinele la o examinare veterinară. Astfel de probleme sunt în general inofensive, dar ar trebui întotdeauna să fie verificate. Fiţi îngrijoraţi dacă tumora creşte în dimensiuni sau îşi schimbă culoarea sau textura.
Sindromul disfuncţiei cognitive
Sindromul disfuncţiei cognitive (SDC) este o afecţiune nou recunoscută la câini. Acesta este diagnosticul pentru orice declin mintal legat de îmbătrânire care nu poate fi atribuit vreunei boli.
Semnele acestei afecţiuni sunt: dezorientarea sau confuzia, exprimate prin rătăcirea fără scop şi privirea fixă în spaţiu; interacţiuni animate mai puţine sau total absente cu membrii familiei; schimbări ale obiceiurilor de somn şi de activitate; reapariţia problemelor cu urinarea în casă. În cazul în care câinele dumneavoastră prezintă semne ale SDC, discutaţi cu medicul veterinar pentru prescrierea de medicamente care i-ar putea fi de folos.
Sindromul disfuncţiei cognitive este cauzat de degenerarea creierului şi sistemului nervos al câinelui. Este aproximativ comparabil cu sindromul Alzheimer suferit de oameni. Un studiu care încă se desfăşoară la University of California, Berkeley, arată că peste 62% dintre câinii cu vârste cuprinse între 11 si 16 ani demonstrează cel puţin un semn al sindromului; procentul creşte pe măsură ce câinii îmbătrânesc.
Pierderea auzului
Câinii sunt mereu acuzaţi că au auz selectiv, dar ei nu vă ignoră întotdeauna atunci când nu vă răspund la comenzi. Pe măsură ce îmbătrânesc, abilitatea lor de a auzi corespunzător scade. Pentru a determina dacă acesta este şi cazul câinelui dumneavoastră, mergeţi în spatele lui şi bateţi din palme. Dacă nu reacţionează, s-ar putea să sufere de pierderea auzului.
Surzenia poate fi rezultatul unei infecţii a urechii sau, pur şi simplu, este vorba de o degenerare a receptorilor din ureche. Duceţi-vă câinele la veterinar pentru a vă asigura că problema nu este legată de o infecţie sau o boală neurologică.
Câinii surzi se descurcă în general fără prea mari probleme prin folosirea mai eficientă a celorlalte simţuri de care dispun. Comunicaţi cu câinele dumneavoastră surd prin semne cu mâna în loc de comenzi vocale. Atunci când vă apropiaţi de câine, asiguraţi-vă că vă vede sau că simte vibraţiile paşilor dumneavoastră astfel încât să nu îl speriaţi.
Probleme oftalmologice
Unul dintre semnele cele mai evidente ale îmbătrânirii câinilor este scleroza nucleară, o afecţiune în care centrul cristalinului îşi schimbă densitatea, determinând ochiul să aibă o culoare gri înceţoşată. Scleroza apare la toţi câinii bătrâni, dar nu afectează în mod observabil vederea.
Cataracta, o afecţiune în care lumina este obstrucţionată pentru a mai ajunge pe retină, reprezintă de asemenea o afecţiune legată de îmbătrânire. Fiecare caz este diferit, dar câteodată cataracta poate fi înlăturată chirurgical de un oftalmolog veterinar.
Dacă acest lucru nu este posibil sau rentabil, trebuie să ştiţi că în general câinii se adaptează fără prea mari probleme la diminuarea vederii, mai ales dacă sunt în mediul care le este familiar. Rearanjarea mobilierului s-ar putea să creeze ceva probleme, dar câinii sunt maeştrii în a-şi folosi simţul mirosului pentru a se ghida prin cameră.
Puteţi să ajutaţi câinele să se obişnuiască cu aranjamentele prin ghidarea lui prin cameră. Un alt sfat este să marcaţi obiectele de mobilier la nivelul nasului câinelui cu o mireasmă astfel încât să o poată folosi pe post de hartă. Unii câini cu probleme de vedere s-ar putea să fie ceva mai fricoşi în a coborî scări aşa că s-ar putea să fie nevoie să îi ţineţi la nivelul inferior al casei sau să îi luaţi în braţe când coborâţi.
Insuficienţa renală
Pe măsură ce câinii îmbătrânesc, rinichii devin din ce în ce mai puţin capabili să înlăture substanţele nedorite din sânge. Insuficienţa renală reprezintă pierderea a 65% sau mai mult din ţesutul funcţional al ambilor rinichi.
Semnele timpurii sunt discrete, aşa că testarea regulată poate fi de ajutor pentru veterinar să ţină evidenţa stării de sănătate a câinelui şi să înceapă tratamentul înainte ca starea lui să se înrăutăţească.
În stadiile târzii ale bolii, câinii s-ar putea să bea şi să urineze mai mult decât normal. S-ar putea să înceapă să aibă accidente în casă sau să nu se poată abţine să urineze pe parcursul nopţii. Insuficienţa renală cronică poate fi ameliorată cu o dietă specială care încetineşte progresia bolii.
Boala renală este o afecţiune în care detecţia timpurie înseamnă ani în loc de luni de viaţă în plus pentru câine. În trecut, disfuncţia renală nu apărea în testele de sânge decât după ce peste 75% din funcţia renală era distrusă.
Acum un nou test denumit E.R.D.-HealthScreen Canine Urine Test detectează disfunţia renală mai devreme decât testele de sânge prin identificarea nivelurilor microscopice de albumină din urină. Atunci când albumina, o proteină, apare în urină, ea reprezintă o indicaţie clară a existenţei leziunilor la nivelul unităţilor de filtrare a rinichilor. Testul permite veterinarului să schimbe dieta câinelui mai devreme decât în trecut, fapt ce poate avea un efect substanţial asupra longevităţii câinelui.
