Prima decizie pe care trebuie să o luaţi atunci când vine vorba de sănătatea câinelui dumneavoastră este să stabiliţi programul de vaccinare. Din fericire, multe dintre bolile infecţioase canine care în trecut făceau ravagii în populaţia de câini pot fi acum prevenite prin vaccinări sau tratamente medicamentoase. Bolile infecţioase sunt provocate de virusuri, bacterii, fungi şi paraziţi interni.
Vaccinarea câinilor
Vaccinarea anuală obişnuia să fie standardul, dar acum veterinarii au ajuns să considere că vaccinările prea frecvente pot duce la probleme de sănătate. Noile recomandări pentru vaccinare includ spaţiererea în timp a vaccinurilor şi reducerea numărului acestora.
Ce este un vaccin?
Vaccinurile conţin substanţe denumite antigene care stimulează răspunsul sistemului imun, protejând câinele împotriva expunerii ulterioare la acea boală. Procesul injectării unui vaccin se numeşte vaccinare.
Câinii sunt vaccinaţi împotriva jigodiei, hepatitei virale sau adenovirusului, leptospirelor, parainfluenzei, parvovirusurilor, turbării şi coronavirusului. În trecut, se realizau vaccinuri plurivalente, care acţionau împotriva tuturor acestora, denumite DHLPPC sau DALPPC.
Astăzi, datorită îngrijorărilor că prea multe vaccinuri vor suprasolicita sistemul imun, unii proprietari şi veterinari decid să le facă individual, doar unul sau două în acelaşi timp.
Marea majoritate a specialiştilor sunt de acord că aşa numitele vaccinuri de bază – jigodie, adenovirus, parvovirus şi turbare – sunt esenţiale pentru toţi câinii. Administrarea altor vaccinuri cum ar fi acelea pentru leptospiroză, coronavirus, giardia, bordetella, parainfluenza şi boala Lyme ar trebui să fie administrate doar câinilor care chiar sunt expuşi riscului de a contacta aceste boli.
În cazul bolii Lyme, de exemplu, este mult mai eficient să se controleze populaţia de căpuşe. A existat o perioadă când medicii veterinari încetaseră să administreze vaccinul pentru leptospire pentru că existau câini care aveau o reacţie adversă la acesta, dar acum a fost dezvoltat un nou vaccin care se crede că va reduce aceste probleme.
Vaccinarea: pro şi contra
Cu toate că vaccinarea este, în general, o acţiune sigură, nu este totuşi lipsită de riscurile sale. Reacţiile adverse posibile includ reacţii alergice şi, în cazuri rare, convulsii. Printre rasele care au fost raportate ca având un risc sporii de apariţie a acestor reacţii se alia Daehshund pitic, Terrierul alb de West Highland, Ciobănescul englez de tip vechi, Akita, Weimaraner şi câinii cu culoarea blănii dublu diluată, cum ar fi Ciobăneştii de Shetland sau Dogul german arlechin.
Decât să nu vă vaccinaţi deloc câinele, este mai bine să alegeţi să evitaţi anumite vaccinuri care nu sunt necesare şi să optaţi pentru vaccinarea trienială (o dată la trei ani) după ce câinele dumneavoastră a împlinit doi ani.
Încă în discuţie este problema frecvenţei reînnoirii vaccinărilor după prima serie de inoculare. Multe şcoli veterinare recomandă acum un booster la vârsta de un an, pentru ca mai apoi vaccinarea să se repete la fiecare trei ani.
Unii stăpâni şi veterinari preferă să facă un examen de litru (un tip de test de sânge) pentru a determina dacă revaccinarea este necesară. Un astfel de test măsoară concentraţia de anticorpi din serul sangvin.
Acest test nu a fost întotdeauna convenabil din punct de vedere financiar, iar rezultatul lui poate varia de la un laborator la altul, dar un test convenabil şi de încredere a fost dezvoltat pentru a permite veterinarilor să cunoască titrul de anticorpi pentru jigodie, parvovirus şi adenovirus în doar 15 minute.
Discutaţi cu veterinarul dumneavoastră pentru a afla dacă acest test este disponibil.
Vaccinurile recomandate
Următoarele recomandări sunt făcute de American Animal Hospital Association Canine Vaccine Task Force. Cu toate acestea, cel mai bun program de vaccinare pentru câinele dumneavoastră ar trebui să fie stabilit în funcţie de stilul de viaţă si zona în care trăiţi; discutaţi cu medicul veterinar.
- Bordetella (boală provocata de o bacterie; este cunoscută şi ca „tuse de canisă”): opţional, dar recomandat anual sau mai des pentru câinii aflaţi în zone cu risc sporit de infectare.
- Borrelia burgdorferi (boala lui Lyme): opţional, dar recomandat anual înainte de sezonul de apariţie al căpuşelor pentru câinii din zonele cu grad sporit de risc.
- Adenovirus-2 canin (virus întâlnit în combinaţie cu alte virusuri care provoacă infecţii ale tractului respirator superior): booster la un an şi ulterior revaccinări la fiecare trei ani; acest vaccin protejează şi împotriva adenovirusului-1 canin.
- Jigodia (boală virală multisistemică gravă): booster la un an, revaccinări la fiecare trei ani.
- Parvovirus canin (virus întâlnit în special la pui, care atacă mucoasa tubului digestiv): booster la un an, revaccinări la fiecare trei ani.
- Leptospiroză (bacterie care provoacă infecţie acută ce poate duce la afectarea rinichilor sau ficatului): opţional, dar în caz de situaţii sporite de risc revaccinarea poate fi făcută la fiecare şase luni cu sistare atunci când pericolul dispare.
- Virusul parainfluenzei (boală virală, mai puţin severă decât pesta; de asemenea, un tip de tuse de canisă): booster la un an, revaccinare la fiecare trei ani.
- Virusul rabiei (virusul care afectează creierul şi măduva spinării): booster la un an, revaccinări la fiecare trei ani în funcţie de situaţie.
