Nume alternative: Podenco Ibicenco, Ca Eivisenne.
Ţară de origine: Spania.
Istoric: Ogarul de Ibiza este o rasă veche, care se pare că își are originile acum mai bine de cinci mii de ani. Imagini ale unor câini similari au fost găsite în peșteri care datează din anul 3000 î.Hr. În secolele al VIII-lea și al IX-lea î.Hr. se pare că a fost adus din Egipt în insula Ibiza și pe coasta sudică a Spaniei.
Acolo a fost ținut și crescut de fermierii și vânătorii spanioli, care l-au folosit la vânătoarea de animale mici, inclusiv de iepuri.
Descriere fizică: este un câine mare, musculos, cu un aspect de căprioară. Este puțin mai lung decât înalt, are un piept adânc și un gât lung, arcuit. Are capul și botul lungi și înguste. Nasul este mare și de culoarea cărnii, așa cum sunt și buzele. Ochii mici variază în culoare de la chihlimbar la caramel.
Urechile sunt mari, erecte și foarte mobile. Coada mare este fie ca o seceră, fie ținută ca un covrig sau o sabie. Există două varietăți de blană: dreaptă și sârmoasă. Blana dreaptă este aspră și scurtă, în special pe cap și urechi. Este cea mai lungă pe fund.
Blana sârmoasă are între 2,5 și 7,5 cm lungime. Poate fi roșie sau albă, fie în culoare uniformă, fie în combinație.
Înălțime: 56-68,5 cm.
Greutate: 19-22,5 kg.
Temperament: acest ogar este un câine activ, afectuos, și loial. Este versatil și ușor de dresat, fiind un animal de familie excelent.
În încăpățânarea sa se aseamănă cu o pisică. Este jucăuș cu prietenii și familia, dar întrucâtva rezervat față de străini. Se înțelege foarte bine cu alți câini și cu copiii. Se maturizează greu.
Nivel de activitate: moderat spre ridicat.
Cel mai bun stăpân: Ogarul de Ibiza se descurcă cel mai bine cu un stăpân activ, cu experiență în creșterea câinilor, într-o casă din zona suburbană sau rurală.
Nevoi speciale: exerciții, curte îngrădită, lesă, dresaj pozitiv.
Posibile probleme de sănătate: distrofie axonală, sensibilitate la anestezie, unele medicamente și pesticide.
