ogar-afgan-rasa-caine

Ogarul afgan – Rasă câine

Ţară de origine: Afganistan

Istoric: trecutul Ogarului afgan nu este cunoscut, deși se crede că a fost folosit pentru vânătoare de triburi. A fost dezvoltat pentru a alerga după pradă cu vânătorul călare. Pentru că aceste triburi erau izolate, rasa a fost menținută foarte pură și a fost necunoscută pentru restul lumii până în secolul al XIX-lea.

Unii consideră că Ogarul afgan este rasa inițială de ogari. A fost adusă pentru prima oară în Marea Britanie de ofițerii britanici la începutul secolului al XX-lea și a ajuns în S.U.A. în anul 1920.

Descriere fizică: Ogarul afgan este un câine mare, puternic, cu un corp pătrat, și agil. Are un aspect elegant, cu un cap lung, rafinat, gât lung și botul conic. Are nasul negru; ochi întunecați, triunghiulari; și urechi lungi, pendulante.

Are labe foarte mari, pelvis proeminent și o coadă lungă, curbată sau purtată ca un covrig. Blana este lungă și mătăsoasă, excepție făcând cea de pe față și spate, unde părul este scurt. Urechile și labele picioarelor sunt îmblănite iar pe cap are un moț lung, mătăsos. Poate fi de orice culoare.

Înălțime: 63,5-68,5 cm.

Greutate: 22,5-27 kg.

Temperament: Ogarul afgan este un câine încăpățânat și demn. Este distant față de străini dar jucăuș și afectuos cu familia sa. Datorită firii sale independente, este o rasă greu de dresat.

Dacă este socializat eficient, se descurcă bine cu copiii, dar nu poate fi niciodată de încredere cu animalele mici pentru că are un puternic instinct de vânător.

Nivel de activitate: moderat.

Cel mai bun stăpân: Ogarul afgan are nevoie de o familie răbdătoare, activă, cu casa în suburbii sau la țară.

Nevoi speciale: exerciții, curte îngrădită, îngrijirea blănii, lesă, socializare.

Posibile probleme de sănătate: criptorchidism sau monorchidism, probleme oculare, probleme cardiace, displazie de șold.

Natura independentă a Ogarului afgan se poate vedea în timpul vânătorii. Atunci când însoțea vânătorii călare, Ogarul avea tendința de a depăși caii în distanța parcursă, de aici necesitatea de a fi dresat să vâneze fără îndrumare.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *