Nume alternativ: Berger de Picard, Berger de Picardie, Ciobănesc Picardy.
Ţară de origine: Franța.
Istoric: este un câine francez foarte vechi de pază și de îndrumat turmele, care a fost dezvoltat în regiunea Picardie din nord-estul Franței. S-ar putea să fie descendent al câinilor celtici sau asiatici.
Unii consideră rasa ca fiind înrudită cu Briard sau Ciobăneștii belgieni. Ciobănescul de Picardia a fost pe cale de dispariție după ambele Războaie Mondiale și continuă să fie destul de rar atât în afara, cât și pe teritoriul Franței, unde încă este folosit în rolul pentru care a fost crescut.
Descriere fizică: Ciobănescul de Picardia este un câine de talie medie, cu un corp musculos și dreptunghiular. Are un cap lat, care este de aceeași lungime ca botul ușor conic. Are un nas mare negru, ochi căprui și urechi mari, purtate ridicate.
Coada lungă se curbează ușor la vârf. Blana dublă are un strat inferior moale, dens, și unul exterior de lungime medie, aspru, asemănător cu cel al Terrierilor. Poate avea sprâncene, mustață și barbă. Blana este colorată în diferite nuanțe de gri. Pe piept și pe vârfurile picioarelor sunt permise mici zone albe.
Înălțime: 54 – 64 cm.
Greutate: 23 – 32 kg,
Temperament: este un câine prietenos, activ și se bucură de compania copiilor. Este inteligent și poate gândi independent, are o puternică dorință de a munci. Tinde să fie destul de gălăgios.
Nivel de activitate: ridicat.
Cel mai bun stăpân: Ciobănescul de Picardia se descurcă cel mai bine cu un stăpân activ, experimentat într-o casă dintr-o zonă rurală.
Nevoi speciale: exerciții, periaj, dresaj pozitiv, socializare.
Posibile probleme de sănătate: displazie de șold, atrofie retiniană progresivă.
Ciobănescul de Picardia folosește un stil de îndrumare a turmei de tip limită, care a fost dezvoltat pentru a se potrivi cu stilul francez de a paște oile în zone deschise care sunt deseori în vecinătatea zonelor plantate cu recolte.
Câinii patrulează perimetrul, menținând oile în acea zonă și fiind atenți și după prădători. Acest stil contrastează cu cel folosit de ciobăneștii englezi, care folosesc un stil de aport. În Marea Britanie, oile se împrăștie pe pășune și pe dealuri în grupuri mici. Pentru că aici oile nu prea au prădători, principala funcție a câinilor este aceea de aport, sau de a aduce oile la cioban.
