Nume alternativ: Berger de Beauce.
Ţară de origine: Franța.
Istoric: deși această rasă este una foarte veche, datând din secolul al XVI-lea, este puțin cunoscută în afara Franței. Este înrudită cu Briardul, ambele rase fiind paznicii turmelor franceze. Până în secolul al XIX-lea, nu a existat nicio deosebire între rase, atunci când varietatea cu păr scurt a fost redenumită Beauceron, iar cea cu părul lung a rămas Briard.
După Revoluția Franceză, rasele au fost folosite pentru turme în locul rolului lor de paznici. Recent au căpătat popularitate și în alte zone ale Europei, cât și în America de Nord.
Descriere fizică: Beauceronul este un câine mare, solid și musculos, cu un corp dreptunghiular. Are un cap lung, ochi închiși la culoare și un nas negru. Urechile scurte sunt poziționate sus pe cap, fiind în mod natural lăsate sau tăiate pentru a sta ridicate.
Are un piept adânc și o coadă care este la extremitatea terminală în mod natural de forma unui cârlig. Blana este dublă, cu un strat inferior dens, gri, și o blană exterioară aspră și scurtă. Este cea mai scurtă la nivelul capului și poate fi neagră cu pete ruginii denumit bicolor sau bas rouge (ciorapi roșii) sau gri, negru, și ruginiu denumii arlechin.
Înălțime: 60 – 69 cm.
Greutate: până la 50 kg.
Temperament: aceștia sunt câini curajoși și inteligenți, foarte ușor de dresat și dornici să facă pe plac stăpânilor. Sunt devotați stăpânilor lor, foarte versatili și muncesc din greu.
Nivel de activitate: ridicat.
Cel mai bun stăpân: câinii din această rasă au nevoie de un stăpân activ, cu experiență în creșterea câinilor, care le poate oferi o slujbă sau o activitate organizată. Cea mai potrivită este o casă rurală sau suburbană.
Nevoi speciale: atenție, exerciții, o slujbă sau activitate, socializare, dresaj.
Posibile probleme de sănătate: volvulus gastric, ectropion, enlropion, displazie de șold, atrofie retiniană progresivă.
