Nume alternativ: Pointer italian, Bracci (plural).
Ţară de origine: Italia.
Istoric: Bracul italian este o rasă veche, despre care se crede că își are originile în Italia secolului al XIV-lea. Această presupunere are la bază desenul unui câine asemănător dintr-o frescă datând din acea perioadă.
A fost dezvoltat ca pointer și câine de aport. Inițial au existat două tipuri, un câine alb și oranj din Piedmont și unul alb și maro din Lombardia, dar cele două tipuri sunt acum considerate aceeași rasă.
Descriere fizică: este un câine mare, înalt, cu aspect pătrat și puternic, care are un cap îngust cu urechi lungi, lăsate, și ceva mai multă piele pe față și gât.
Ochii mari sunt maro și nasul mare este roz sau maro. Pieptul este lat și adânc, iar coada este lungă și conică. Blana scurtă, moale, fină este maronie și alb sau oranj și alb.
Înălțime: 56 – 66 cm.
Greutate: 25 – 40 kg.
Temperament: Bracul italian este un câine prietenos, iubitor. Face deosebire clară între muncă și distracție: este activ pe teren, dar docil acasă. Este inteligent, dar poate fi încăpățânat și sensibil.
Nivel de activitate: moderat spre ridicat.
Cel mai bun stăpân: Bracul italian se descurcă cel mai bine într-o casă în zona rurală sau suburbană, cu o familie activă, experimentală cu câini, care poate să îi ofere o slujbă sau participarea la o activitate organizată.
Nevoi speciale: atenție, slujbă sau activitate, dresaj.
Posibile probleme de sănătate: volvulus gastric, entropion, displazie de șold, afecțiuni ale rinichilor.