Nume alternative: Dobermamn.
Ţară de origine: Germania.
Istoric: Doberman Pinscherul a fost dezvoltat în Germania spre sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a fi folosit de poliție, armată și ca gardian. Se consideră că rasa a fost dezvoltată de Louis Dobermann prin încrucișarea acum dispărutului Ciobănesc german de tip vechi, Pinscherului german, Rottwei-lerului, Ogarului englez, Weimaraner și Manchester Terrierului negru-cafeniu.
Descriere fizică: Dobermanul este un câine mare, cu aspect pătrat, compact și musculos. Are un cap lung, bont, trapezoidal, cu un bot lung, conic. Ochii migdalați sunt închiși la culoare, iar urechile sunt tăiate pentru a fi ținute erecte sau lăsate, de dimensiuni medii.
Culoarea nasului este complementară celei a blănii, care este dreaptă și scurtă, neagră, roșie, albastră sau cafenie.
Deasupra ochilor și pe bot, gât, piept, picioare, labe și sub coadă există pete ruginii. Pe piept poate exista o pată mică albă. Coada este tăiată.
Înălțime: 61-71 cm.
Greutate: 25-40 kg.
Temperament: Dobermanul este activ, loial, și devotat familiei sale. Este un câine de pază excelent, fiind alert și neînfricat. Este inteligent și foarte ușor de dresat, iar în general se înțelege cu copiii și alte animale.
Nivel de activitate: moderat.
Cel mai bun stăpân: Dobermanul trăiește cel mai bine într-o casă dintr-o zonă suburbană sau rurală cu o familie activă.
Nevoi speciale: exerciții, curte îngrădită, socializare, dresaj.
Posibile probleme de sănătate: cardiomiopatie, hipotiroidism, osteosarcom, spondilomielopatia cervicală caudală, boala von Willebrand.
La Cimitirul Câinilor de Război al Marinei Militare Americane de pe insula Guam există o sculptură de bronz în mărime naturală a unui Doberman Pinscher intitulată „Always Faithful” („întotdeauna credincios”) în amintirea celor 25 de câini care și-au pierdut viața ajutând soldații Marinei în zona Pacificului în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
