Nume alternative: Micul câine leu, Câinele leu, Micul leu.
Ţară de origine: Belgia.
Istoric: s-au găsit referiri legate de acest câine datând de la mijlocul secolului al XV-lea. S-ar putea ca inițial să fi venit din Germania, deși teoriile actuale îi plasează originile în zona mediteraneeană.
Este o rasă distinctă de mai bine de 400 de ani. Aproape a dispărut în secolul al XIX-lea, dar a fost revitalizată de către un crescător belgian. Numele, care înseamnă „micul leu”, vine de la tunsoarea caracteristică asemănătoare unui leu.
Rasa a fost dintotdeauna animal de companie și se crede că era preferată de femeile din nobilime în perioada Renașterii europene.
Descriere fizică: este un câine mic, cu aspect pătrățos. Are un craniu mare, lat, cu bot de aceeași lungime. Ochii sunt mari, rotunzi și poziționați adânc în orbite. Urechile sunt de mărime medie și atârnă.
Coada este de lungime medie și purtată curbată peste spate. Blana lungă este ușor ondulată, deasă și moale. Are în general o tunsoare specifică de leu, cu partea posterioară tunsă și cu blana normală în partea anterioară. Poate fi de orice culoare.
Înălțime: 30,5-35,5 cm.
Greutate: proporțională cu înălțimea.
Temperament: este un câine alert și inteligent; este un bun companion, fiind sociabil și afectuos. Se înțelege bine cu aproape toată lumea, inclusiv cu copiii și cu alte animale. S-ar putea să se bată cu câinii de același sex.
Nivel de activitate: scăzut.
Cel mai bun stăpân: este un câine adaptabil, care se descurcă bine într-un apartament.
Nevoi speciale: îngrijirea blănii, socializare, dresaj.
Posibile probleme de sănătate: luxarea patelelor.