Sistemul respirator al câinelui

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin

Sistemul respirator este compus din două părţi: sistemul respirator superior şi sistemul respirator inferior. În componenţa sistemului respirator superior intră: pasajul nazal, faringele, laringele şi traheea. Bronhiile, care leagă traheea de plămâni, şi plămânii formează tractul respirator inferior.

Bronhiile se ramifică şi devin din ce în ce mai mici până când ajung să se deschidă în alveolele pulmonare din plămâni. Bronhiile, alveolele pulmonare şi vasele de sânge alcătuiesc plămânii. Coastele şi muşchii toracici mişcă plămânii, aducând şi eliminând aerul din aceştia. Atunci când se odihneşte, un câine are o frecvenţă respiratorie între 10 şi 30 de respiraţii pe minut.

Probleme respiratorii

tusea

Respiraţia anormală sau obstrucţionată, care poate fi rapidă, greoaie, superficială, zgomotoasă sau şuierătoare, reprezintă semne ale unor probleme respiratorii.

Sindromul brahicefalic

Sindromul brahicefalic afectează câinii cu botul (şi implicit nasul) scurt cum ar fi Bulldogul, Pugul şi Pechinezul. Câinii cu această problemă sforăie, gâfâie şi respiră în principal pe gură. Se pot încălzi foarte uşor şi obosesc foarte repede atunci când fac mişcare.

În unele cazuri, o intervenţie chirurgicală care să lărgească deschiderile nazale, poate fi de ajutor.

Vălul palatin alungit

Cerul gurii reprezintă plafonul cavităţii bucale care separă gura de cavitatea nazală. Alungirea vălului palatin este legată de prezenţa sindromului brahicefalic. Un văl palatin alungit poate bloca parţial căile aeriene, producând dificultăţi în respiraţie.

Pentru a determina dacă vălul palatin este prea lung, câinele trebuie anesteziat şi examinat de medicul veterinar. Problema poate fi corectată chirurgical cu o rată de reuşită foarte mare, în special în cazul în care câinele are mai puţin de un an. Intervenţia chirurgicală va permite câinelui să respire mai uşor şi va uşura munca inimii şi a plămânilor.

Tusea

Iritaţii la nivelul căilor aeriene pot determina tusea, o acţiune reflexă prin care organismul încearcă să elimine iritantul. O tuse persistentă usucă mucoasa, ceea ce duce la iritaţia căilor respiratorii şi la înrăutăţirea tusei.

Tusea cronică poate indica multe probleme inclusiv tusea de canisă, pneumonie, afecţiuni cardiace, sau prăbuşirea traheei. Duceţi câinele la control.

Colapsul traheei

Colapsul traheei este un defect structural comun printre rasele de jucărie. Traheea are o formă tubulară şi este căptuşită cu inele de cartilaj. Dacă acest cartilaj este slăbit sau mai moale decât este normal, poate fi afectat de presiune internă sau externă.

Câinii se pot naşte cu această afecţiune sau aceasta poate apărea odată cu înaintarea în vârstă. Uneori, aceasta poate fi cauzată de zgardă sau de un moment de excitaţie care provoacă o inspiraţie bruscă. Trebuie să suspectaţi colapsul traheei în cazul în care câinele dumneavoastră tuşeşte grohăit sau scoate un sunet de tonalitate înaltă atunci când respiră.

Câinele s-ar putea să respire pe gură sau să tusească sau să se înece atunci când este mângâiat pe gât.

Pentru a preveni episoadele de tuse, înlăturaţi presiunea de pe gât înlocuind zgarda cu un ham şi limitând joaca agitată sau expunerea la lucruri care îl aduc într-o stare de excitaţie. Menţinerea greutăţii câinelui sub control joacă, de asemenea, un rol important, iar un umidificator poate uşura respiraţia.

S-ar putea ca medicul veterinar să recomande şi un supresor de tuse, un bronhodilatator – un tip de medicament care menţine bronhiile deschise – sau antibiotice în caz de infecţie bacteriană. Suplimentele cu glucozamină pot ajuta la refacerea cartilajului şi la vindecarea ţesutului de conexiune. Dacă aceste măsuri nu dau rezultate, s-ar putea să fie nevoie de o intervenţie chirurgicală, dar aceasta nu dă întotdeauna rezultate.

Netratat, poate provoca acumulări de lichid în plămâni şi poate afecta şi mai grav căile aeriene.

Strănut inversat

stranut-caine

Smucirea lesei, mâncatul şi băutul prea rapid sau, pur şi simplu, prea multă agitaţie pot face câinele să aibă un episod de strănut, horcăit sau gâfâit. Strănutul inversat, sau spasmul faringian, sunt de obicei asociate cu un văl palatin alungit, care se crede că devine temporar nealiniat.

Această afecţiune este frecvent întâlnită la rasele de jucărie, probabil din cauza procesului care a dus la miniaturizarea lor şi care s-ar putea să fi avut ca rezultat o proporţionare câteodată greşită a unor părţi din organismul lor.

Indiflerent de motiv, şi indiferent de talia câinelui, aceste spasme arată şi sună terifiant, dar nu constituie nici pe departe o urgenţă. Criza poate dura de la câteva secunde la câteva minute şi de obicei se încheie după ce câinele înghite de câteva ori sau atenţia îi este atrasă de altceva.

Unii proprietari de câini opresc aceste episoade prin masarea uşoară a gâtului sau prin astuparea cu degetele a nărilor, forţându-i să respire pe gură şi inducând înghiţirea.

muscaturile-de-caine

Mușcăturile de câine

Realitatea este că în fiecare an, numărul persoanelor mușcate de câini șochează de fiecare dată. Multe dintre aceste mușcături au ca victime copiii și alte

Citește mai mult »
mutarea-unui-câine

Mutarea unui câine

Mutatul poate fi greu pentru un câine și este una dintre cele mai frecvent întâlnite situații când câinii se pierd. Pentru a-i asigura siguranța, indiferent

Citește mai mult »
cainele-pierdut

Câinele pierdut

Ce faceți în eventualitatea în care câinele dumneavoastră se pierde? Multe persoane au fost în această situație la un moment dat. De obicei, câinele este

Citește mai mult »

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.