Sistemul nervos permite câinilor să primească şi să folosească informaţiile legale de mediul lor înconjurător. Acesta este alcătuit din sistemul nervos central (SNC) – creierul şi măduva spinării – şi sistemul nervos periferic (SNP) – nervii.
Creierul este alcătuit din emisferele cerebrale, cerebel, hipotalamus şi trunchiul cerebral. Emisferele cerebrale sunt localizate în partea anterioară, reprezintă partea cea mai mare şi sunt sediul gândirii conştiente, conştientizării mediului, văzului, gustului, simţului olfactiv, simţului tactil, învăţatului şi mişcărilor voluntare.
Cerebelul, denumit şi creierul mic, coordonează mişcările. Apetitul, setea şi alte funcţii ale organismului, cum ar fi temperatura şi ciclul de somn, sunt controlate de hipotalamus. Acesta produce de asemenea şi hormoni care afectează creşterea, funcţia tiroidei, ciclurile reproduclive şi răspunsul la stres. Trunchiul cerebral conţine zone ce controlează bătăile inimii, ritmul respirator şi nivelul de conştienţă.
Este, de asemenea, centrul fibrelor nervoase senzoriale şi motorii, cât şi al nervilor cranieni care controlează muşchii faciali, oftalmici, olfactivi şi auditivi.
Informaţiile senzoriale ajung la creier, iar de aici pleacă impulsuri motorii către muşchi de-a lungul măduvei spinării, care conectează sistemul nervos periferic de creier prin fibre nervoase. Oasele care protejează măduva spinării se numesc vertebre. Mişcările vertebrelor sunt amortizate împotriva şocurilor mecanice de discurile intervertebrale.
Atunci când sistemul nervos primeşte informaţii, câinele poate reacţiona prin reflexe care sunt automate sau involuntare şi conştiente sau voluntare. Un exemplu de răspuns involuntar este retragerea labei după ce a călcat pe ceva ascuţit. Un reflex voluntar implică recunoaşterea unui semnal şi apoi făcând o acţiune. De exemplu, alergarea după şi aducerea înapoi a unei mingi este un răspuns voluntar.
Probleme neurologice
Bolile neurologice care pot afecta câinii sunt surditatea şi hernia de disc.
Surditatea
Deşi de cele mai multe ori surditatea apare la câinii bătrâni sau ca rezultat al unor infecţii otice recurente, unii câini suferă de surditate congenitală, ceea ce înseamnă că ei s-au născut cu un auz redus sau absent.
Surditatea este ereditară la multe rase de câini, inclusiv Ciobănescul australian, Boxerul, Bulldogul, Collie, Dalmaţianul şi Ciobănescul de Shetland. Pierderea auzului este confirmată printr-un test denumit Brainstem Auditory Evoked Potential Recording (BAER). Câinii surzi pot fi dresaţi să răspundă la semnalele din mână în loc de comenzi vocale.
Hernia de disc
Atunci când un disc intervertebral care amortizează orice şoc mecanic al vertebrelor se fracturează sau se rupe, rezultatul este o durere severă de gât şi spate. Această afecţiune este denumită hernie de disc, alunecare de disc sau boala de disc intervertebral. În mare parte, Dachshundul şi Beagle sunt predispuşi la această afecţiune.
Hernia de disc poate să se dezvolte treptat, cauzată de stres repetitiv în urma unor sărituri de pe obiecte de mobilier, sau poate apărea brusc. Câinii care suferă de hernie de disc se comportă ca şi cum i-ar durea spatele, şchioapătă sau merg cocoşaţi.
Formele severe pot provoca paralizia picioarelor posterioare. Dacă este afectat un disc de la nivelul gâtului, câinele s-ar putea să îşi poarte capul drept şi rigid sau să nu poată să îşi aplece capul pentru a mânca. Aceşti câini pot să plângă atunci când sunt mângâiaţi pe cap.
Odihna şi medicamentele anti-inflamatorii pot fi de ajutor pentru ameliorarea durerii şi reducerea inflamaţiei cauzate de hernia de disc. Spitalizarea este câteodată necesară pentru a ţine câinele liniştit şi tăcut. Starea câinilor poate să se îmbunătăţească sau chiar să se vindece în timp, dar în unele cazuri acest lucru nu se întâmplă. În unele cazuri, singura soluţie este intervenţia chirurgicală.
