Sistemul digestiv al câinilor

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin

Câinii au un sistem digestiv care se aseamănă destul de mult cu al omului. Tractul intestinal începe cu cavitatea bucală, trece prin corp şi se termină la anus, locul prin care sunt eliminate fecalele. Între aceste două puncte există diverse zone în care hrana este înghiţită, digerată (procesată), şi absorbită pentru uzul organismului.

Înghiţirea este iniţiată la nivelul faringelui şi este o acţiune reflexă, acest lucru însemnând că nu este sub controlul conştient al câinelui. Odată înghiţită, hrana trece prin esofag, un tub muscular care se întinde de la faringe la stomac. Acesta este poziţional faţă de stomac într-un unghi ascuţit, din acest motiv hrana nu poate reveni în esofag.

Odată ce hrana ajunge la stomac, asupra ei încep să acţioneze acidul clorhidric şi enzimele proteolilice (care scindează proteinele). Acest proces poate dura până la opt ore. Apoi, sfincterul piloric, un inel musculos localizat între stomac şi duoden, îşi începe acţiunea, permiţând trecerea conţinutului stomacului în duoden, prima porţiune a intestinului subţire.

În tractul intestinal sunt secretate mai multe enzime de pancreas şi mucoasa intestinală – căptuşala interioară a intestinului – cât şi bila, secretată de ficat, pentru a continua procesul digestiv care transformă alimentele în carbohidraţi, aminoacizi şi acizi graşi. Aceşti produşi sunt absorbiţi şi transportaţi la ficat, unde sunt transformaţi în energie şi depozitaţi.

Orice rămâne de pe urma acestui proces, cum ar fi fibrele sau hrana nedigerată, ajunge în colon, sau intestinul gros. Aici, apa este absorbită, iar restul deşeurilor sunt depozitate până în momentul în care vor fi eliminate sub formă de fecale.

Probleme gastro-intestinale

De la un capăt la altul al sistemului digestiv, există foarte multe lucruri care pot să nu meargă cum trebuie. Acestea includ probleme de înghiţire, vărsături şi diaree, balonare, obstrucţii intestinale, probleme ale sacilor anali, constipaţie, colici şi flatulenţă (eliberarea de gaze).

Există multe alte probleme gastro-intestinale care pot afecta câinii, dar acestea sunt cel mai frecvent întâlnite.

Dificultăţi la înghiţire

probleme-la-inghitire

Câinii care au probleme atunci când vor să înghită s-ar putea să aibă un esofag parţial blocat, fie de un obiect străin care este înţepenit la acel nivel, fie de o tumoră. O altă cauză este o afecţiune denumită megaesofag, în care esofagul devine mult mai mare decât normal şi nu mai este capabil să împingă hrana în stomac.

Megaesofagul este o afecţiune în general congenitală, dar poate apărea şi în timp, din cauze necunoscute încă. O soluţie pentru această problemă este ridicarea castroanelor de apă şi hrană ceva mai sus de la podea pentru a facilita înghiţirea. Au fost încercate, cu rezultate variabile, câteva tehnici chirurgicale pentru a rezolva această problemă.

Atunci când în esofag rămâne blocat un corp străin, situaţia devine urgentă. Duceţi câinele la medicul veterinar imediat pentru radiografii şi extragerea corpului străin.

Vărsăturile şi diareea

Vărsăturile şi diareea sunt probleme frecvent întâlnite la câini. Creierul prezintă chiar un centru al vomei, iar la câini acesta este foarte dezvoltat, făcând ca animalului să îi fie foarte uşor să vomite.

Ca posibile cauze pentru vărsături ar trebui suspectate substanţele nedigerabile, consumul prea rapid al hranei şi supraexcitarea, anxietatea, infecţiile sau bolile cronice.

Ar trebui să fiţi îngrijoraţi în legătură cu vărsăturile?

varsaturi-caine

Acest lucru depinde de anumiţi factori cum ar fi cât de des varsă câinele, dacă vărsăturile sunt violente (în jet) şi dacă materia vomitată conţine sânge, viermi sau alte substanţe străine. În cazul în care câinele este sănătos şi vărsăturile nu sunt anormale, pur şi simplu nu îi mai daţi să mănânce sau să bea timp de 12 ore pentru a permite stomacului să se odihnească.

Apoi oferiţi-i o masă uşoară cu orez şi carne fiartă, brânză de vaci şi supă de pui cu orez. Oferirea de o linguriţă sau două din această dietă o dată la câteva ore poate fi suficientă. Dacă încetează să verse, puteţi treptat să îl aduceţi la dieta cu care era obişnuit.

Duceţi câinele imediat la medicul veterinar în cazul în care continuă să verse deşi nu a mâncat nimic timp de mai multe ore, voma continuă să conţină sânge, sau câinele pare slăbit şi apatic. Diareea este un alt semnal de alarmă. Un câine care prezintă vărsături şi diaree concomitent se poate deshidrata foarte rapid.

Scaunele apoase sau subţiri caracterizează diareea. Cel mai frecvent, diareea apare atunci când câinele a mâncat ceva nedigerabil, care îi irită stomacul sau intestinul. Alteori, iritantul este un aliment la care câinele este sensibil, de exemplu anumite tipuri de carne, condimente, grăsime, produse lactate sau cereale. Fiecare câine este diferit, astfel încâ este greu de spus cu exactitate ce îi cauzează diareea.

Motivul din care apare diareea este trecerea prea rapidă a alimentului prin intestin, înainte de a avea timp ca apa să se resoarbă.

În cazul în care diareea devine o problemă, fiţi pregătiţi să-i spuneţi medicului veterinar culoarea scaunului (galben, verde, negru, cu sânge, decolorat sau gri), consistenţa (apos, ca mucusul sau spumos) şi mirosul (rânced sau de aliment). Cazurile uşoare de diaree pot fi tratate la domiciliu cu oprirea alimentaţiei timp de 24 de ore, dar i se dă câinelui apă din abundenţă.

În cazul în care diareea persistă mai mult de 24 de ore, scaunele sunt cu sânge sau de culoare neagră, câinele prezintă şi vărsături sau pare slăbit şi are febră, duceţi-l imediat la medicul veterinar.

Volvulusul gastric

volvulus-gastric

Cunoscut, de asemenea, şi ca torsiune gastrică sau volvulus dilataliv gastric, volvulusul gastric este o urgenţă care pune în pericol viaţa câinelui şi care apare atunci când stomacul este prea plin cu gaze şi lichide (dilataţie gastrică) şi se răsuceşte (volvulus), ceea ce duce la acumularea de gaze şi lichide în stomac.

Orice câine poate suferi de această afecţiune, dar este mai frecvent întâlnită la rasele de talie mare, cu torace profund, cum sunt Blood Houndul, Boxerul, Dobermanul Pinscher, Dogul german, Ciobănescul german, Ciobănescul de Pirinei, Setterul irlandez, Irish Wolfhound, Labradorul Retriever, Cibănescul englez de tip vechi şi Poodle-ul standard.

Un câine cu volvulus gastric incipient poate fi neliniştit sau inert, râgâie sau încearcă să verse şi nu reuşeşte, producând doar salivă în exces. Alte simptome în acest stadiu includ: respiraţie superficială, o expresie tristă sau de durere. Abdomenul poate fi destins, cu prezenţa timpanismului la percuţie.

În stadiile tardive, câinele face eforturi să verse sau salivează în exces, pulsul este slab, gingiile sunt palide şi devine incapabil să stea pe picioare. Un câine cu volvulus este incapabil să verse sau să elimine scaun; este într-o evidentă suferinţă fizică.

în cazul în care bănuiţi că animalul dumneavoastră are volvulus, duceţi-l imediat la medicul veterinar sau la spitalul veterinar, chiar dacă este miezul nopţii. Cu cât este diagnosticată mai devreme boala, cu atât cresc şansele de supravieţuire ale câinelui.

În cazurile simple, volvulusul este rezolvat de medicul veterinar prin introducerea unui tub de plastic prin cavitatea bucală până în stomac, permiţând eliminarea lichidului şi a gazelor. Examenul radiologic poate confirma dacă stomacul este răsucit, ceea ce implică o intervenţie chirurgicală de urgenţă, prin care splina şi stomacul se repun în poziţie normală, iar peretele gastric este fixat la peretele abdominal, ceea ce ajută ca volvulusul să nu mai recidiveze.

Puteţi urma acasă câţiva paşi pentru a evita producerea sau recidiva unui volvulus gastric la câinele dumneavoastră, şi anume: daţi-i trei mese mai mici pe zi în loc de una sau două; restricţionaţi-i accesul la apă cu o oră înainte şi după masă; forţaţi-l să se odihnească după ce a mâncat şi asiguraţi-vă că nu bea o cantitate prea mare de apă o dată.

Obstrucţia intestinală

Înghiţirea unor obiecte, cum ar fi o minge, o jucărie, o bucată de piele sau de sfoară, o cârpă sau un obiect de îmbrăcăminte, reprezintă cauza cea mai frecventă a obstrucţiei intestinale. Lista lucrurilor pe care un câine le bagă în gură şi le înghite ar putea fi nesfârşită.

Atunci când problema nu este provocată de un corp străin, următoarea cauză probabilă este o afecţiune denumită invaginaţie, adică intestinul se întoarce pe dos. Această afecţiune este cel mai frecvent întâlnită la căţeluşi.

Dacă obstrucţia intestinală este parţială, câinele s-ar putea să vomite şi să aibă diaree timp de mai multe săptămâni sau până când problema este identificată şi tratată. În cazul în care blocajul este complet, câinele nu poate defeca. Obstrucţiile intestinale sunt diagnosticate prin intermediul radiografiilor abdominale şi trebuie corectate chirurgical.

Glandele anale

Câinii au două glande denumite saci anali, de o parte şi alta a anusului – în poziţia de ora 5 şi ora 7 în jurul anusului. Sacii anali sunt glande odorante, care folosesc la identificarea câinilor şi îi ajută să îşi marcheze teritoriul atunci când elimină fecalele.

Pe măsură ce scaunul trece prin anus, presiunea face ca sacii să se golească. Atunci când acest lucru nu se întâmplă, sacii se pot bloca. Dacă acest lucru nu este remediat, pot apărea infecţii şi abcese. Rezolvarea acestei probleme se face manual prin stoarcerea sacilor, o tehnică pe care veterinarul vă poate arăta cum să o faceţi singuri acasă.

Acest fenomen se întâmplă cel mai frecvent la câinii de talie mică şi atunci când se produce, câinele fie se târăşte pe fund, fie îşi linge sau muşcă zona anală.

Constipaţia

Un câine constipal se chinuie atunci când elimină fecalele, are scaune mai rar decât normal (un câine, în mod normal, are unul sau două scaune pe zi), sau nu are deloc. Cu toate că numărul mai redus de scaune sau chiar inexistenţa acestora s-ar putea să fie un lucru mai convenabil pentru proprietar, acest lucru este neplăcut pentru câine.

Constipaţia este, de obicei, o problemă a vârstei înaintate şi este de asemenea întâlnită atunci când câinele nu consumă suficientă apă. Materialele nedigerabile, cum ar fi oasele, iarba sau alte asemenea lucruri pot fi amestecate cu fecalele, făcând din acestea o masă mai greu de eliminat. Constipaţia poate fi, de asemenea, un efect secundar al anumitor medicamente.

În cazul în care câinele este constipat, nu trebuie să presupuneţi că dacă îi daţi un laxativ problema se va rezolva. Constipaţia şi colita (inflamaţia colonului) sunt asemănătoare, aşa că cel mai bine este să lăsaţi medicul veterinar să ia o decizie în acest sens.

Dacă problema este într-adevăr constipaţia, atunci el vă poate recomanda laxativul cel mai potrivit şi vă poate oferi sugestii despre cum să evitaţi astfel de probleme pe viitor, cum ar fi adăugarea de mai multe fibre în dieta câinelui.

Colita

Inflamaţia colonului este de obicei cauzată de o formă a bolii inflamatorii a colonului sau de o infestaţie cu Trichuris. Semnele colitei sunt defecaţia dureroasă, flatulenţa, sau scaune reduse cantitativ, care conţin sânge sau mucus.

Câinii cu diaree cronică trebuie de asemenea verificaţi dacă au colită. Pentru stabilirea diagnosticului de colită este nevoie de o colonoscopie şi de o biopsie. Tratamentul presupune corectarea problemei subiacente şi poate varia de la hrănirea câinelui cu o dietă hipoalergenică până la folosirea antibioticelor şi corticosteroizilor.

Flatulenţa

flatulenta

Mai puţin serioasă, dar nu foarte plăcută pentru cei cu un nas sensibil, este flatulenţa. Câinii care elimină frecvent gaze neplăcut mirositoare fac cest lucru pentru că au înghiţit cantităţi mari de aer odată cu hrana deoarece sunt lacomi.

De asemenea, câinii pot fi predispuşi la flatulenţă dacă mănâncă alimente cum ar fi fasole, conopidă, varză şi boabe de soia. O cauză medicală a flatulenţei este sindromul de malabsorbţie, în care câinele nu poate să digere complet carbohidraţii.

Pentru a reduce probabilitatea apariţie fiatulenţei, încercaţi să vă hrăniţi câinele cu o dietă săracă în fibre, foarte uşor de digerat, şi să îl hrăniţi de două-trei ori pe zi cu mese mai mici în loc de o singură masă în cantitate mare.

Dacă nici aşa nu se rezolvă problema, medicul veterinar vă poate recomanda o doză de Simeticon, disponibil fără reţetă la farmacii, şi care poate să absoarbă gazele intestinale.

muscaturile-de-caine

Mușcăturile de câine

Realitatea este că în fiecare an, numărul persoanelor mușcate de câini șochează de fiecare dată. Multe dintre aceste mușcături au ca victime copiii și alte

Citește mai mult »
mutarea-unui-câine

Mutarea unui câine

Mutatul poate fi greu pentru un câine și este una dintre cele mai frecvent întâlnite situații când câinii se pierd. Pentru a-i asigura siguranța, indiferent

Citește mai mult »
cainele-pierdut

Câinele pierdut

Ce faceți în eventualitatea în care câinele dumneavoastră se pierde? Multe persoane au fost în această situație la un moment dat. De obicei, câinele este

Citește mai mult »

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.