Pielea este formată din două straturi; şi deşi s-ar putea să nu o privim aşa, ea reprezintă cel mai mare organ al organismului câinelui. Formează o barieră protectoare împotriva germenilor şi ajută câinele să îşi menţină temperatura corporală.
Epidermul este stratul exterior al pielii. Aceasta variază în grosime de la pielea subţire care acoperă mare parte a corpului la pielea groasă care protejează nasul sau pernuţele picioarelor. Sub epiderm se află dermul care conţine foliculii firelor de păr, glandele sebacee (care produc substanţele uleioase care acoperă fiecare fir de păr, permiţându-i să nu reţină apa), rădăcinile unghiilor şi glandele sudoripare.
Culoarea pielii variază de la roz la maroniu. Câteodată are chiar şi pete negre. Acest pigment închis la culoare se numeşte melanină.
Acoperind pielea, există un strat protector de păr. Părul este o structură moartă; un strat tridimensional, compact şi complex de diferite proteine. Partea superioară, vizibilă, a părului este denumită tijă. Tija este alcătuită din trei straturi: culicula (la exterior), corticala (la mijloc) şi medulara (în centru). Fiecare tijă este ancorată în piele printr-o rădăcină.
Părul este produs de celule vii de sub epiderm care sunt numite foliculi. Un folicul este alcătuit dintr-un bulb – la nivelul căruia îşi are originea firul de păr – şi o foiţă foliculară prin care firul de păr trece înainte de a ieşi la suprafaţa pielii.
Câinii au foliculi compuşi, care produc între 7 şi 15 fire de păr. Numărul firelor de păr variază în funcţie de câine şi de rasă. În general, fiecare folicul compus conţine un fir principal de păr, mare, lung şi gros, şi mai multe fire mai fine, puful. Tipul de blană pe care îl are câinele depinde de variaţii în mărimea şi numărul de fire principale şi fire de puf ale fiecărui folicul compus.
Printre tipurile de blană găsim blana sârmoasă, întâlnită la marea majoritate a Terrierilor şi la unele rase sportive; blana dublă bogată a raselor nordice, care variază de la Pomeranian la Malamutul de Alaska; blana lungă şi mătăsoasă a unor rase ca Maltese şi Yorkshire Terrier; blana ondulată sau cordată a Poodle-ului, Puii sau Komondorului; şi blana dublă, scurtă sau medie ca lungime a Ciobănescului german, Labrador Retrieverului şi Beagle-ului. Blana scurtă poate fi aspră, ca cea a Rottweilerului, sau fină, ca cea a Boxerului.
Blana protejează pielea câinelui de tăieturi, zgârieturi şi arsuri solare, şi serveşte ca strat izolator împotriva căldurii şi frigului. Părul poate să fie afectat de soare, poluanţi atmosferici, uscăciune şi uzura normală, aşa încât organismul înlocuieşte în mod periodic lirele de păr.
Rasele de câini la care ne gândim că năpârlesc mult sunt atât rase cu părul lung, cât şi rase cu puful des. Dar toate firele de păr de pe corpul unui câine sunt înlocuite; simplul fapt este că la cei cu blana lungă acest lucru este mai evident.
