Scopul ortodonţiei canine este corectarea muşcăturii anormale, înlăturarea durerii şi prevenirea problemelor serioase cum ar fi boala periodontală, afecţiuni ale ţesutului moale al gurii şi uzura excesivă a dinţilor.
Atât factorii genetici, cat şi factorii externi pot determina dinţii sa se mişte din poziţia normală şi să provoace probleme de muşcătura. Dinţii de lapte reţinuţi, canini cu baza îngustă, brevignatism sau muşcătura încrucişată sunt câteva dintre probemele ortodontice, cele mai întâlnite, care pot fi tratate.
- Dinţi de lapte reţinuţi – în mod normal, dinţii de lapte cad atunci când dinţii definitivi exercită presiune asupra lor, făcând ca aceştia să fie resorbiţi. Atunci când acest proces nu are loc şi un dinte de lapte nu cade, dintele adult este împins într-o parte şi cei doi dinţi aglomerează zona. Dacă dintele de lapte nu este extras, pot apărea probleme ale ţesutului moale, ale dintelui sau probleme periodontale.
- Canini cu baza îngustă – aceasta înseamnă că perechea inferioară de canini cresc spre interior. Afecţiunea este provocată de un dinte de lapte reţinut sau de o mandibulă excesiv de îngustă şi poate afecta plafonul cavităţii bucale. Tratamentul implică extracţia dintelui de lapte sau, în cazul unei mandibule extrem de înguste, folosirea unui dispozitiv care împinge dinţii spre poziţia corectă.
- Ocluzie dentară adâncă – maxilarul inferior este mai scurt decât cel superior. Poate cauza probleme deoarece caninii inferiori pot lovi în cei superiori sau în palat. La câinii tineri, dinţii care interferă cu creşterea maxilarului sunt extraşi. Pentru câinii cu dentiţie permanentă, îndepărtarea coroanei şi plombarea pot fi necesare în cazul în care dinţii creează probleme.
- Subocluzie dentară – apare atunci când dinţii de pe maxilarul inferior sunt poziţionaţi în faţa
dinţilor de pe maxilarul superior. Este frecventă la Bulldog, Boxer şi alte rase cu botul scurt. Nu este comună la câinii cu botul lung. Subocluzia dentară poate produce boala periodontală, pierderea dinţilor, traumatisme ale buzelor şi erodarea neobişnuită a dinţilor. La câinii tineri, dinţii care interferează cu creşterea maxilarului sunt extraşi. La câinii cu dentiţie permanentă, pot fi utilizate îndepărtarea coroanei şi plombarea în cazul în care dinţii traumatizează buzele. - Ocluzia încrucişată – există două tipuri: anterioară şi posterioară. În ocluzia încrucişată anterioară, incisivii superiori sunt poziţionaţi în spatele celor superiori. Poate avea multe cauze, inclusiv prea multe jocuri de apucare şi tragere sau rădăcini inclavate. Nu este o afecţiune ereditară. Dispozitivele ortodontice care ajustează poziţia dinţilor pot corecta problema.În ocluzia încrucişată posterioară, premolarii inferiori îi acoperă pe cei superiori. Este o afecţiune rar întâlnită, care apare mai ales la Collie şi alte rase cu botul lung. Funcţia dinţilor nu este afectată şi nu este necesar niciun tratament pentru majoritatea câinilor. Este dificil de corectat muşcătura.
