Ochiul câinelui este special adaptat nevoilor acestuia. Câinii au o excelentă vedere nocturnă, o bună percepere a profunzimii şi un câmp vizual total de 250 de grade, toate acestea fiind importante pentru un animal care a evoluat ca prădător.
Ochii sferici, aşezaţi în orbitele osoase căptuşite cu un strat de grăsime, sunt poziţionaţi în partea anterioară a feţei, şi nu în laterale, cum este cazul la alte animale. Asta permite câinelui să aibă vedere binoculară şi îi sporeşte abilitatea de a judeca distanţa şi de a percepe detaliile.
Componentele ochiului încep cu corneea, stratul exterior transparent. Aceasta este înconjurată de o zonă albă de ţesut conjunctiv denumită sclerotică, care susţine globul ocular. Acoperind albul ochilor se află o membrană roz denumită conjunctivă, care conţine vase de sânge şi terminaţii nervoase.
În centrul ochiului se află o deschizătură întunecată, rotundă, denumită pupilă, care este deschiderea centrală a irisului şi prin care lumina intră în interiorul ochiului. În spatele corneei este irisul, o structură circulară pigmentată (colorată) care se măreşte şi se micşorează pentru a regla cantitatea de lumină care ajunge în ochi.
Aceasta este structura care dă culoare ochilor. Retina este un strat interior sensibil la lumină pe care se află din abundenţă celule cu bastonaşe, care detectează lumina, şi ceva mai puţine celule cu conuri, care ajută la diferenţierea culorilor. Acestea convertesc lumina care ajunge la nivelul lor în impulsuri electrice pe care le transmit la creier prin intermediul nervului optic. Creierul traduce aceste impulsuri în imagini.
În partea anterioară a ochiului se află pleoapele. Spre deosebire de oameni, câinii au o a treia pleoapă, membrana nictilantă, la unghiul interior al ochiului. Această membrană stă în mod normal retrasă, dar dacă este necesar, poate să acopere ochiul oferindu-i protecţie. Atunci când face acest lucru, ochiul pare ca şi cum s-ar fi dat peste cap.
Lacrimile, secretate de glandele lacrimale, menţin corneea umedă şi conţin substanţe imunitare care ajută la lupta împotriva infecţiilor. Lacrimile sunt colectate în colţul ochiului şi sunt transportate apoi prin intermediul canalelor nazolacrimale în cavitatea nazală. Atunci când acest lucru nu se întâmplă, ele pot păta blana de sub ochii câinelui.
Probleme oftalmologice
Semnele apariţiei unor probleme la acest nivel includ lăcrimarea, strabismul şi sensibilitatea la lumină, toate indicând durere; o secreţie umedă sau mucoasă; un ochi înceţoşat sau tulbure; inflamaţii, formarea de cruste sau prurit; un ochi exoftalmic sau adâncit în orbită. Câinii pot prezenta mai multe afecţiuni oftalmologice.
Acestea includ corpi străini blocaţi la acest nivel; entropion şi ectropion; conjunctivită, ochiul uscat (keratoconjunctivitis sicca), ulceraţii sau abraziuni corneene, cataractă, glaucom şi atrofie progresivă a retinei.
Pentru tratarea leziunilor corneene provocate de zgârieturi de pisică, infecţii, corpuri străine sau alte traume se folosesc lentile de contact terapeutice moi. Lentila de contact oferă ochiului timp să se vindece şi scade durerea pentru că previn frecarea de suprafaţa rănită a pleoapei. De obicei, lentilele sunt purtate timp de câteva zile.
Corpi străini intraoculari
Obiectele străine pot să rămână blocate în ochi, în special atunci când câinele îşi ţine capul scos pe geamul maşinii în timpul mersului sau atunci când trece printr-un tufiş înalt.
În cazul în care câinele se freacă la ochi cu laba, dacă ochiul lăcrimează sau clipeşte frecvent trebuie să suspectaţi prezenţa unui corp străin. Pentru a-l înlătura de pe suprafaţa ochiului, ţineţi pleoapele deschise şi spălaţi ochiul cu o soluţie salină sterilă (de tipul celor folosite pentru purtatul lentilelor de contact) sau, dacă nu aveţi o astfel de soluţie, cu apă rece.
Acest lucru se poate face cu ajutorul unui tampon de vată şi picurarea cu acesta a soluţiei pe ochi. Dacă animalul continuă să manifeste semnele enumerate mai sus după 10-15 minute, sau dacă obiectul este blocat după cea de a treia pleoapă, cereţi ajutorul unui veterinar. Este mai bine să fiţi precauţi decât să riscaţi o lezare permanentă a ochiului.
Entropion şi ectropion
Entropionul se caracterizează prin rularea marginilor pleoapei spre interior, făcând ca genele să atingă suprafaţa ochiului. Această anomalie provoacă iritaţia ochiului, care are ca rezultat lăcrimare abundentă, strabism şi lezarea corneei.
Entropionul este considerat o afecţiune moştenită la unele rase de câini, în special la aceia cu capul mare şi piele facială desprinsă cum ar fi Shar-Pei, Chow Chow, Dog german, Bloodhound, Saint Bernard şi alţii. Entropionul poate fi corectat chirurgical.
În cazul ectropionului, marginea pleoapei inferioare se rulează spre exterior, expunând suprafaţa ochiului şi având ca rezultat conjunctivita cronică şi lezarea corneei. Apare cu preponderenţă la aceleaşi rase ca şi entropionul. Pentru a trata afecţiunea, pleoapele pot fi corectate chirurgical.
Conjunctivita
Membrana conjunctivală acoperă partea interioară a pleoapelor şi suprafaţa ochiului până la nivelul corneei. Atunci când se inflamează, rezultatul este conjunctivita. Un câine cu conjunctivită are ochiul roşu, cu secreţii care pot fi clare, mucoase sau asemănătoare puroiului.
Dacă secreţia este clară, pur şi simplu spălaţi ochiul de câteva ori pe zi cu o soluţie salină sterilă. Dacă aceasta este mucoasă sau asemănătoare puroiului, duceţi câinele la medicul veterinar. Mucusul sau puroiul vor trebui să fie înlăturate de la nivelul ochilor, iar afecţiunea tratată cu antibiotice.
Conjunctivita nu este dureroasă, dar poate produce mâncăre la nivelul ochiului. Dacă ochiul pare dureros, cereţi sfatul unui veterinar; problema s-ar putea să fie mai serioasă decât o simplă conjunctivită.
Ochiul uscat
Pentru a se menţine sănătos, ochiul trebuie să se lubrifieze tot timpul. În cazul în care producţia de lacrimi este ineficientă, corneea se poate usca. Producţia insuficientă de lacrimi se numeşte keratoconjunctivita uscată sau ochiul uscat.
În acest caz apare o scurgere groasă, vâscoasă, asemănătoare mucusului, iar ochiul îşi pierde strălucirea. Netratat, ochiul uscat poate duce chiar la orbire. Unele rase, cum ar fi Bulldogul, Cockerul Spaniel, Lhasa Apsos şi Terrierul alb West Highland, sunt mai predispuse la keratoconjunctivita uscată.
Pentru a pune diagnosticul, medicul veterinar măsoară volumul lacrimilor. Tratamentul constă în aplicarea unui unguent cu ciclosporină, lacrimi artificiale şi antibiotice topice până când se rezolvă problema. Uneori, ochiul uscat nu se poate vindeca. În aceste cazuri, câinele are nevoie de îngrijire pe termen lung pentru a ţine afecţiunea sub control.
Traumatismele corneene
Deşi corneea este acoperită de un strat protector de celule epiteliale, poate fi foarte uşor traumatizată prin zgâriere sau prezenţa unui corp străin. La primele semne care arată durere oculară, cum ar fi lăcrimare excesivă, clipit des sau ridicarea protectoare a pleoapei a treia, duceţi câinele la medicul veterinar pentru un control oftalmologie şi tratament local cu antibiotice pentru a preveni infecţia.
Un traumatism corneean poate duce la apariţia unui ulcer corneean dacă nu este tratat. Ulcerul corneean poate afecta corneea în profunzime şi poate fi foarte dureros. Majoritatea ulcerelor corneene apar în urma unui traumatism ocular, dar de asemenea pot însoţi şi alte afecţiuni ale ochiului, cum ar fi keratoconjunctivita uscată, diabetul zaharat, hipotiroidismul etc.
Tratamentul ulcerului corneean poate presupune injecţii intraoculare cu antibiotice sau intervenţia chirurgicală, în care medicul veterinar va sutura a treia pleoapă sau un fald al conjunctivei peste ochi până când corneea se va vindeca.
Cataracta
Cataracta se caracterizează prin apariţia unei pete opace pe cristalin. Cristalinul este în mod normal o structură transparentă, care concentrează imaginile pe retină. Cataracta poate fi ereditară sau dobândită ca o consecinţă a îmbătrânirii sau altor boli, cum ar fi diabetul zaharat.
Uneori, poate duce la pierderea vederii. Majoritatea câinilor, în special cei în vârstă, se descurcă bine cu reducerea vederii, dar dacă este necesar, cataracta poate fi îndepărtată printr-un procedeu chirurgical numit facoemulsificare, care presupune fragmentarea cristalinului cu ultrasunete şi apoi înlocuirea cu un cristalin de plastic.
Glaucomul
Atunci când lichidul ocular este produs mai rapid decât este eliminat, presiunea intraoculară creşte, afectând atât nervul optic, cât şi retina, iar dacă boala nu este tratată, poate duce la apariţia durerii şi chiar a orbirii.
Această afecţiune se numcşţc glaucom. La câini, există două tipuri de glaucom: primar şi secundar. Glaucomul primar este ereditar şi apare mai ales la Beagle, Cockcr Spaniel, Basset Hound, Samoyed şi alţi câini. Glaucomul secundar însoţeşte alte probleme oculare cum ar fi uveita (inflamaţia uveei, stratul celular al ochiului, care conţine vase de sânge, irisul, corpul ciliar şi coroida), traumatismele sau luxaţia cristalinului. Ochiul poate fi roşu.
Diagnosticul se pune prin examen ocular şi măsurarea presiunii intraoculare. Glaucomul nu poate fi vindecat, dar se tratează cu picături oculare şi, uneori, intervenţie chirurgicală.
Atrofia retiniană progresivă
Ezitarea de a ieşi afară când se întunecă, urmată de orbire evidentă pe timp de noapte sunt semne ale acestei boli, o degenerare moştenită a retinei care este recunoscută la mai mult de 86 de rase.
Atrofia retiniană progresivă poate avea mai multe forme, dar toate au ca rezultat distrugerea celulelor retinei ambilor ochi, ducând la reducerea acuităţii vizuale şi chiar la orbire. Din nefericire, nu există niciun tratament pentru această afecţiune, deşi cercetările genetice arată că există promisiuni pentru viitor.
Cea mai bună modalitate pentru prevenirea atrofiei retiniene progresive este introducerea la reproducţie doar a câinilor care au certificate că nu sunt purtători şi analizând pedigree-ul câinilor pentru a fi siguri că aceşti câini nu au şi nu transmit gena.
