Urechea conţine în mod normal bacterii şi ciuperci în cantităţi adecvate, dar atunci când una dintre acestea creşte în proporţie, rezultatul poate fi o infecţie a urechii. Urechea externă este cea mai predispusă la accidente şi infecţii pentru că este cea expusă la praf şi acţiunea obiectelor străine.
Otita externă, inflamaţia urechii externe, este una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme la câini. Printre cauzele acestor infecţii se află umezeală extremă în urechi, prezenţa acarienilor sau bacteriilor şi alergii de piele. Câinii cu infecţii otice se scarpină frecvent în urechi, îşi scutură capul, sau se freacă cu urechile de pardoseală.
Interiorul urechilor poate fi roşu, cu o substanţă urât mirositoare care se scurge din ele.
Câinii predispuşi la infecţii ale urechilor sunt cei cu urechile umede şi cei predispuşi la alergii ale pielii. Ereditatea, anatomia, traumatismele sunt, de asemenea, factori care predispun câinii la astfel de infecţii. Câinii cu un sistem imunilar slăbit sau insuficient dezvoltat pot suferi mai frecvent de infecţii.
Aproape orice câine cu urechi lungi, lăsate, pare să fie predispus la infecţii ale urechii pentru că acest tip de urechi tind să menţină umezeală ridicată în interior. În fruntea listei sunt: Basset, urmaţi de Springer Spaniel englez, Cocker Spaniel şi Shar-Pei. Câteodată câinii ale căror urechi au mult păr, cum sunt Poodle, Schnauzer, Ciobănesc englez de tip vechi, au probleme continue cu urechile.
Câinii care iubesc apa tind să sufere de „urechea înotătorului”, o infecţie cauzată de prezenţa apei în canalul auditiv.
Se spune adeseori că rasele care au urechile erecte au o incidenţă a infecţiilor de urechi mai scăzută, iar acest lucru tinde să fie adevărat, poate şi pentru că acest tip de urechi sunt mai bine aerisite. Excepţiile de la această regulă sunt câinii cu sistem imunitar defect, alergii ale pielii sau cu un număr mai mare de glande sebacee în urechi.
Alte infecţii sunt legate de afecţiuni de piele generalizate, cum ar fi seboreea, care poate provoca schimbări în aliniamentul canalului auditiv. Infecţiile de urechi pot indica şi alergii la alimente. Uneori, singurul semn clinic al unei astfel de alergii este o problemă cronică a urechii. Infecţia urechii nu poate fi eliminată cu succes decât dacă alergia adiacentă este diagnosticată şi tratată corespunzător.
Diagnostic şi tratament
Medicul veterinar stabileşte diagnosticul în cazul infecţiilor de ureche prin examinarea acesteia cu un instrument denumit otoscop, care îi permite să vadă înăuntrul urechii şi să verifice dacă acolo există corpuri străine, inflamaţie, acarieni sau alte anomalii.
Dacă problema este cauzală de un corp străin, veterinarul ar putea încerca să îl înlăture cu o pensă lungă cu dinţi. De asemenea, poate lua o probă din lichidul care se scurge din urechi şi o poate examina la microscop pentru a vedea dacă există bacterii, ciuperci sau paraziţi.
Atunci când problema este provocată de ceva în afară de un corp străin, primul pas care se face în tratarea urechii este curaţarea acesteia cu vată şi o soluţie otică pentru a înlătura orice mizerie care ar putea împiedica tratamentul topic.
Dar evitaţi folosirea beţişoarelor cu vată pentru a curăţa urechea. Acestea pot împinge mizeria mai adânc şi pot crea un blocaj. Pentru a maximiza curăţenia, mulţi veterinari sugerează tăierea părului din urechi, în loc de smulgere (care este şi mai puţin dureros pentru câine).
Unii sunt de părere că smulgerea părului din urechi contribuie sau iniţiază inflamaţia care creează mediul propice pentru declanşarea sau continuarea infecţiei. Pe lângă aceasta, porii secretă o substanţă care poate fi un mediu potrivit pentru dezvoltarea bacteriană. Există, însă, multe persoane care recomandă şi practică smulgerea părului în loc de tunderea lui.
Ar trebui să discutaţi acest lucru cu medicul veterinar.
Pentru a ajuta la vindecarea infecţiilor, veterinarul vă va prescrie un agent antibacterian sau antifungic local. În cazul în care acarienii reprezintă o problemă, veterinarul vă va prescrie şi medicaţie specială pentru omorârea acestora.
Pentru administrarea medicamentelor, ţineţi bine capul câinelui cu o mână (ridicând urechea dacă aparţine unei rase cu urechi lăsate) şi folosiţi cealaltă mână pentru a aplica medicamentul – de obicei sub formă de unguent sau picături – în ureche. Apoi, masaţi uşor cartilajul de la baza urechii.
Asta ajută la răspândirea medicamentului în toată urechea. Astfel, atunci când animalul îşi va scutura capul, medicamentul nu va zbura peste tot.
Administraţi toate medicamentele prescrise, chiar dacă urechea pare să se fi vindecat. În cazul în care câinele nu are parte de întreg tratamentul, infecţia poate reapărea imediat. Trebuie să vă aşteptaţi să fie nevoie să îl duceţi pentru cel puţin un control de verificare, astfel încât veterinarul să poată vedea dacă tratamentul are efect.
Atunci când infecţiile sunt complicate de implicarea ţesuturilor moi, s-ar putea să fie necesar să fie prescrise antibiotice orale. Alergiile subiacente necesită de asemenea tratament suplimentar. Deseori, tratamentul este necesar să fie intens pentru a prelua controlul asupra situaţiei, ca mai apoi un tratament mai normal să fie necesar pentru restul vieţii câinelui, astfel încât să se evite problema în viitor.
În cazurile cronice, s-ar putea să fie nevoie de culturi bacteriene pentru a determina cu exactitate ce tip de bacterie sau ciupercă provoacă infecţia, astfel încât veterinarul să poată stabili care sunt cele mai eficiente medicamente.
S-ar putea să fie nevoie să căutaţi şi o a doua părere din partea unui dermatolog veterinar sau să investigaţi posibilele cauze subiacente, cum ar fi alergiile (în special alergiile la alimente), boli tiroidiene, deficienţe imunitare, sau boli ale glandelor suprarenale. Dacă aceste probleme sunt diagnosticate şi tratate, infecţiile vor dispărea.
Infecţii grave ale urechilor
Infecţiile grave, persistente, vor avea nevoie de măsuri ceva mai drastice. În aproximativ 25% dintre cazuri va fi nevoie ca animalul să fie anesteziat de mai multe ori pentru a se putea curăţa canalul şi pentru a se înlătura orice reziduuri.
Dacă apare îngroşarea sau îngustarea canalului ca urmare a infecţiilor, va fi nevoie de intervenţii chirurgicale de înlăturare a unei părţi sau a întregului canal al urechii externe, pentru a se putea îngriji corespunzător. Canalul auricular al câinilor are forma literei „L”, aşa că umezeala şi corpurile străine pot rămâne cu uşurinţă blocate acolo.
Deschiderea canalului face ca tratamentul să fie mai eficient şi de asemenea îmbunătăţeşte circulaţia aerului. Această intervenţie poate fi dureroasă, iar câinele va avea nevoie de medicamente împotriva durerii şi de îngrijire în perioada de refacere. Cu toate acestea, rezultatele pot fi incredibile.
Prevenirea infecţiilor auriculare
Pentru a preveni astfel de infecţii, verificaţi săptămânal urechile câinelui. Câinii care îşi petrec mult timp jucându-se afară sunt predispuşi la blocarea unor corpuri străine în urechi. Seminţele de iarbă, scaieţii şi aristele sunt printre cei mai frecvent întâlniţi iritanţi care se pot bloca la nivelul urechii. Pe lângă durerea pe care o provoacă acestea, pot apărea infecţii.
Dacă acestea, şi alte plante cu seminţe, sunt întâlnite în zona în care trăiţi, examinaţi urechile câinelui dumneavoastră de mai multe ori pe săptămână. În cazul în care observaţi ceva blocat în urechea câinelui, încercaţi să o scoateţi cu o pensetă, fiind atenţi să nu împingeţi obiectul şi mai adânc. Obiectele străine care cad adânc în canal ar trebui să fie extrase de medicul veterinar.
Curăţaţi urechile cu ajutorul unei soluţii recomandată de medicul veterinar. Multe dintre remediile eliberate fără reţetă conţin alcool. Pe lângă faptul că provoacă înţepături dureroase, alcoolul din acestea provoacă inflamaţii care nu ajută la vindecare. Şi în timp ce unele infecţii răspund bine la agenţi de uscare, altele sunt înrăutăţite de aceştia. Nu folosiţi un astfel de agent fără sfatul veterinarului.
Tundeţi părul în exces. În funcţie de fiecare câine, părul din urechi ar trebui să fie tăiat cam la fiecare trei luni. Şi nu strică, în cazul celor cu urechile mari, ca o dată sau de două ori pe săptămână să îi întoarceţi urechile pe dos pentru a le aerisi. Folosiţi bandă adezivă sau o bandană moale pentru a ţine urechile întoarse, aproximativ 10 minute o dată.
Infecţiile auriculare apar câteodată în zone cu climat cald. Acest lucru poate fi legat de umezeala datorată înotului sau timpului de joacă sub stropitori; blândelor apărute în perioada caldă, umedă; sau alergiilor la purici. Dacă înotul pare a fi cauza, veterinarul s-ar putea să vă recomande să folosiţi un agent de uscare după joaca în apă. Folosiţi un bun produs de distrugere a puricilor.
Multe infecţii auriculare sunt cronice şi pot fi doar atenuate şi nu vindecate. Îngrijirea preventivă regulată este mult mai eficientă şi mai puţin costisitoare decât tratarea episoadelor scăpate de sub control. Fiecare astfel de episod determină îngroşarea şi îngustarea canalului.
Rezultatul final este că tratamentul va deveni din ce în ce mai ineficient.
Dacă infecţiile de urechi recidivează, nu trebuie să presupuneţi că medicamentele care au funcţionat pentru episodul precedent vor funcţiona şi de această dată. Organismele cauzatoare şi mediul intern al urechii se pot schimba de la o infecţie la alta, aşa că trebuie să vizitaţi veterinarul pentru un diagnostic de certitudine.
Acarienii
Aceştia sunt mici organisme, asemănătoare cu păianjenii, care invadează canalul auditiv şi se hrănesc cu resturile de piele.
Ei preferă pisicile ca principală gazdă, dar câinii nu sunt imuni la infestaţie. Semnele existenţei acarienilor includ scuturări energice de cap şi scărpinarea urechilor, cât şi o scurgere ceroasă, roşcat maronie sau neagră.
Medicul veterinar poate stabili diagnosticul prin examinarea la microscop a acestei descărcări. Aceşti paraziţi sunt cel mai frecvent întâlniţi la pui şi la câinii tineri.
Odată ce diagnosticul a fost stabilit, veterinarul va curăţa urechea şi vă va prescrie un medicament pentru omorârea acestor creaturi. Trebuie să menţineţi urechile curate şi să continuaţi să administraţi medicamentele până când toate semnele infecţiei au dispărut. Asta durează în general cel puţin o lună.
Acarienii pot infecta şi alţi câini sau pisici care trăiesc sub acelaşi acoperiş chiar dacă nu manifestă semne. Infecţiile severe pot obstrua canalul auricular şi pot provoca infecţii grave cauzate de mucegaiuri sau bacterii, aşa că nu aşteptaţi pentru a le trata.
