Incontinenţa urinară, înseamnă urinare involuntară. Poate apărea din diferite motive legate de vezică, uretră sau anomalii în zonele din creier sau coloana vertebrală, care controlează funcţiile vezicii urinare.
Înainte de diagnosticarea incontinenţei trebuie sâ eliminaţi din lista posibilelor cauze medicamentele sau boli cum ar fi diabetul zaharat, boala Cushing şl insuficienţa renală, care pot determina o sporire a producţiei de urină şi pot declanşa urinare involuntară. Unele cauze ale incontinenţei urinare includ:
- îmbătrânirea – incontinenţa datorată îmbătrânirii este destul de frecvent întâlnită şi poate fi cauzată de slăbirea musculaturii vezicii, senilităţii, sau altor afecţiuni întâlnite la câinii bătrâni;
- malformaţii congenitale – cel mai frecvent întâlnit defect care poate provoca incontinenţă urinară este un ureter ectopic, care poate să determine ca puii să picure urina. Ureterele transportă urma de la rinichi la vezică, dar dacă unul sau ambele sunt anormale, ele pot trece pe lângă vezică şi se pot conecta în locuri anormale.
Afecţiunea este cel mai des întâlnită la femele şi la anumite rase cum ar fi Husky siberian, Poodle pitic, Labrador Retriever, Collie, Welsh Corgi, Fox Terrier cu păr sârmos şi Terrier alb West Highland;
- blocare parţială a uretrei – un calcul sau o tumoră poate bloca parţial uretra şi poate provoca astfel incontinenţa urinară. În cazul în care calea urinară devine complet blocată, animalul poate muri în câteva zile;
- infecţii ale vezicii – deşi nu este incontinenţă în adevăratul sens al cuvântului, infecţiile vezicii pot provoca o puternică dorinţă de urinare care duce la eliminare nepotrivită. Frecvent, medicii veterinari încearcă să elimine mai întâi o infecţie a vezicii atunci când au pacienţi cu incontinenţă urinară;
- afecţiuni ale creierului sau ale coloanei vertebrale – un câine care picură urina s-ar putea să sufere de o boală a creierului sau a coloanei vertebrale, dar în general, în astfel de cazuri, sunt prezente şi alte semne ale afecţiunilor nervoase;
- incontinenţă urinară de cauză hormonală – aceasta apare cel mai frecvent la femelele castrate, deşi poate apărea şi la masculii castraţi. Câinii pierd urina sub formă de picături atunci când se odihnesc.
În funcţie de cauza care determină incontinenţa urinară, s-ar putea să fie nevoie de intervenţie chirurgicală sau de tratarea unei probleme subiacente. Atunci când nu poate fi identificat un motiv precis, se pot prescrie medicamente pentru a ajuta la sporirea tonusului muscular la nivelul vezicii urinare.
Aceste medicamente includ fenilpropanolamina, estrogenul şi efedrina. Folosirea de L-deprenil (Apranyl), care poate inversa unele probleme comportamentale legate de îmbătrânire, poate ajuta la remedierea incontinenţei urinare la câinii bătrâni. Câinii pot purta scutece speciale, care se găsesc la magazinele pentru animale.
