Părul creşte până la o lungime programată genetic, care s-ar putea să varieze pe diferite părţi ale corpului. Odată ce acesta atinge lungimea specifică, firele de păr se opresc din creştere pentru perioade variabile de timp. Într-un final, un fir nou îl împinge în afară pe cel vechi, un proces cunoscut ca năpârlire.
Năpârlirea este sezonieră, creşterea şi căderea părului fiind determinată în funcţie de numărul de ore de lumină solară la care este expus. Pe măsură ce zilele devin din ce în ce mai scurte – toamna spre iarnă – părul se îngroaşă. Atunci când zilele se măresc – primăvară spre vară – părul începe să cadă. Dar domesticirea a schimbat într-o anumită măsură acest ciclu. Câinii de casă, care sunt expuşi un timp mai îndelungat la lumină artificială, tind să năpârlească cantităţi mici de păr tot timpul anului.
O cantitate mai mare de hormoni poate de asemenea să inducă năpârlirea. Femelele normale năpârlesc de obicei de două ori pe an, în aceeaşi perioadă cu ciclul. Femelele din aceeaşi casă au ciclul şi năpârlesc cam în aceeaşi perioadă.
Unii masculi năpârlesc după ce s-au împerecheat, în timp ce alţii nu îşi schimbă deloc blana. Femelele castrate tind să năpârlească pe tot parcursul anului în cantităţi mult mai mici, deşi există şi exemplare care continuă să năpârlească sezonier.
Poodle-ul şi Bichonul Frise, rase care au o reputaţie de a nu năpârli, au de fapt un ciclu de creştere a firului de păr mai lung decât al altor câini. Din acest motiv, ei trebuie să fie tunşi aşa de des. Părul lor nu intră în starea de repaus la fel de des ca în cazul altor rase. Deşi au nevoie de îngrijirea blănii mai frecvent – tunsul blănii – aceştia nu năpârlesc aşa de mult.
Dintre toate tipurile de păr, rasele cu blană scurtă năpârlesc cel mai des. Alţi câini care năpârlesc mult sunt cei cu blana dublă şi câinii cu probleme hormonale. Câinii cu blana dublă, alcătuită dintr-un strat exterior protector, aspru şi un puf izolator, moale, năpârlesc stratul de puf des, iar câteodată blana lor poate părea peticită.
Acest lucru este normal, cu excepţia cazului în care aceste petice nu au pic de păr. Hipotiroidismul şi alte afecţiuni hormonale pot duce la năpârlire excesivă sau anormală, iar multe boli ereditare pot cauza năpârlire anormală. Pierderea părului cauzată de stres sau boală apare de obicei în zone specifice, cum ar fi fundul sau flancurile, unde părul creşte cel mai rapid.
Îngrijirea regulată ajută la menţinerea pielii şi blănii într-o stare potrivită. Perierea distribuie uniform uleiurile din piele şi înlătură firele moarte. Chiar şi rasele fără păr, cum ar fi Câinele cu creastă chinezesc, au nevoie de îngrijire, inclusiv îmbăiere şi înmuierea pielii, şi protecţia împotriva acţiunii razelor solare.
