Bolile de piele reprezintă o problemă destul de frecvent întâlnită la câini. Abcesele şi chisturile, diferite forme de dermatite, cum ar fi dermatita atopică şi dermatita cauzată de reacţia alergică la căpuşe, granuloame, piodermita sunt printre problemele de piele care afectează câinii. În continuare veţi găsi descrierile câtorva dintre aceste afecţiuni.
Abcese şi chisturi
Abcesul este o colecţie de puroi într-o cavitate imediat sub piele. Abcesele pot apărea în urma muşcăturilor sau altor leziuni deseori în zona capului sau a gâtului. Ele trebuie drenate, iar infecţia care le însoţeşte trebuie tratată cu antibiotice.
Chistul este o cavitate simplă, asemănătoare unui sac, care se dezvoltă sub piele şi conţine de obicei un fluid sau o substanţă semi-solidă brânzoasă sau păstoasă. Chisturile sunt în general inofensive, deşi se pot infecta şi pot necesita înlăturarea pe cale chirurgicală.
Dermatita atopică
Dermatita atopică, cunoscută şi ca atopie canină, este o boală alergică de piele frecvent întâlnită şi se consideră că afectează aproximativ 10% dintre câini.
Rasele susceptibile la aceasta includ Golden şi Labrador Retrieverii, Lhasa Apsos, Fox Terrierul sârmos, Terrierul alb de West Highlands, Dalmaţienii, Poodle-ul, Selterul englez şi cel irlandez, Boxerul şi Bulldogul. Atopia apare de obicei atunci când câinele are vârsta între unu şi trei ani.
Ciclul de mâncărime-scărpinare întâlnit în atopie este declanşat la început de polen, câinele ajungând apoi să reacţioneze la o gamă largă de alergeni, cum ar fi lâna, praful, penele şi mucegaiurile. Mâncărimea şi scărpinarea permanentă duc la căderea părului şi la formarea de coji, iar pielea devine groasă şi solzoasă. Infecţii bacteriene secundare sunt frecvent întâlnite în aceste situaţii, aşa cum este şi cazul infecţiilor urechii.
Atopia este dificil de tratat şi necesită în primul rând un diagnostic elaborat. Acest lucru ar putea include teste cu scarificarea pielii, teste intradermice (injectarea unor cantităţi mici de alergeni sub piele pentru a observa reacţia acesteia), culturi bacteriene şi fungice, şi încercarea unei diete hipoalergenice (mâncare care conţine ingrediente la care câinele nu a mai fost expus) pentru a vedea dacă acesta are o alergie alimentară. La fel de important este controlul paraziţilor externi, pentru că o alergie la purici poate complica situaţia.
Tratamentul implică schimbarea, dacă este posibil, a mediului în care trăieşte câinele, antihistaminice pentru controlul mâncărimii şi scărpinării, suplimente cu acizi graşi esenţiali (EFA), şi şampoane medicinale.
Corticosteroizii folosiţi intermitent în doze mici pentru perioade scurte de timp pot ajuta, de asemenea, la controlul scărpinatului. Dacă orice altceva eşuează, dieta se poate schimba cu cea mai bună hrană hipoalergenică și se pot face injecţii pentru alergii (hiposensibilizare). Acestea implică teste intradermice pentru a identifica alergenii specifici şi apoi desensibilizarea câinelui faţă de aceştia printr-o serie de injecţii cu antigene.
De asemenea, ar putea fi benefice şi schimbări în dieta câinelui. De exemplu, unii câini sunt alergici la grâu sau porumb.
Dermatita alergică la purici
Această afecţiune care poate fi declanşată chiar şi de o singură muşcătură a unui purice este cea mai întâlnită alergie la câini. Mulţi câini sunt foarte sensibili la anumite substanţe din saliva puricilor, iar reacţia alergică produsă de muşcătură provoacă iritaţie, inflamaţia pielii şi blânde roşii pe piele, chiar şi cu mult timp după ce puricele a fost eliminat.
Chiar dacă această afecţiune atinge forma cea mai severă în timpul verii, dacă puricii nu sunt eliminaţi din casă, poate continua tot anul.
Singurul tratament potrivit pentru această boală este eradicarea puricilor din casă. Scărpinatul poate fi ameliorat cu antihistaminice şi tratament pe termen scurt cu corticosteroizi. În cazul în care câinele se scarpină şi se muşcă atât de mult în zonele iritate încât pielea devine infectată, vor fi necesare antibiotice topice şi orale.
Dermatita piotraumatică (Hot Spot)
Furunculele sunt zone calde, dureroase, inflamate de piele. Din ele curge puroi şi miros urât. Asemenea atâtor probleme de piele, apar ca urmare a muşcăturilor de purici, alergii, alte boli ale pielii şi lipsa îngrijirii. Sunt în special întâlnite la rasele cu blana groasă, la care firele de păr pot să rămână prinse în piele (de aceea, periajul meticulos până la piele este atât de important).
Tratamentul implică tunderea părului şi curăţarea pielii. Pentru că acest proces este dureros, s-ar putea să fie nevoie să sedaţi sau să anesteziaţi câinele. Apoi se aplică un antibiotic topic timp de maxim două săptămâni.
Pentru a controla mâncărimile severe, s-ar putea să fie nevoie de administrarea de corticosteroizi pe cale orală, iar un guler de plastic îl poate împiedica pe câine să mai ronţăie zona afectată până se vindecă. Medicul veterinar va trebui să trateze şi afecţiunile adiacente care au condus la apariţia dermatitei în primul rând.
Granuloame de lingere
Granuloamele de lingere, cunoscute formal ca dermatita pruriginoasă acrală, sunt răni deschise, de obicei la nivelul carpului (localizat la piciorul anterior) sau gleznei (la piciorul posterior). Acestea sunt destul de întâlnite la câinii mari, inclusiv Doberman Pinscher, Labrador Retriever şi Dog german.
Linsul şi ronţăitul continue provocate de o afecţiune a pielii cum ar fi atopia, râia demodectică sau infecţii bacteriene sau fungice sunt considerate responsabile pentru apariţia acestor granuloame. Pe măsură ce câinele linge zona care îl mănâncă, părul cade, iar pielea se înroşeşte şi ulterior se îngroaşă.
Dacă boala subiacentă este diagnosticată şi tratată, mâncărimea va dispărea, dar rămâne necesar să dezobişnuiţi câinele să lingă zona cu pricina. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui guler de plastic astfel încât să nu mai ajungă la acea zonă, sau acoperirea zonei cu Bitter Apple (un produs folosii destul de frecvent pentru împiedicarea ronţăitului, ce poate fi găsit sub formă de spray sau pastă), sau o substanţă similară cu gust neplăcut.
Pentru a-i abate gândul de la lins îi puteţi găsi companie sau mai mult timp de joacă. În cazuri extreme, pentru întreruperea ciclului, se pot folosi medicamente care îi alterează comportamentul cum ar fi Prozac sau Valium.
Piodermita
Piodermita este o infecţie bacteriană cutanată care apare atunci când pielea este afectată prin ronţăire, frecare sau scărpinare. Apare ca urmare a unei boli care determină mâncărimi cum ar fi atopia sau dermatita alergică la purici.
Un tip de piodermită apare în faldurile de piele unde suprafeţe de piele umedă se freacă una de cealaltă şi se inflamează. Acest tip de piodermită este frecvent întâlnit la câinii cu riduri cum ar fi Shar-Pei, Pechinez (la nivelul ridurilor feţei), Spanieli şi Saint Bernard (faldurile buzelor), şi Bulldogi, Boston Terrieri şi Pug (faldurile din zona cozii).
Această afecţiune se tratează cu antibiotice topice şi orale.
