Odată cu talia, nivelul de energie, şi nevoile de mişcare, luaţi în considerare şi necesităţile de îngrijire atunci când alegeţi un câine. Toţi câinii sunt atrăgători, mai ales atunci când sunt pui, dar trebuie să vă folosiţi atât mintea, cât şi inima atunci când alegeţi câinele cel mai potrivit pentru dumneavoastră.
În funcţie de tipul de blană, noul dumneavoastră companion s-ar putea să fie întruchiparea perfectă a câinelui care trebuie doar spălat şi uscat, sau s-ar putea să aibă nevoie de periaj riguros zilnic şi îngrijire profesională. Nu toţi proprietarii de câini îşi doresc să investească timp prea mult în îngrijirea la domiciliu, iar serviciile profesioniste pot fi destul de costisitoare.
Tipuri de blană
Câinii au câteva tipuri de bază de blană: dublă sau simplă. Firele exterioare de păr ale blănii duble sunt relativ lungi şi aspre, iar puful este moale. În funcţie de mai multe variabile, inclusiv originea geografică a câinelui, puful poate fi gros sau rar. Câinii cu blana simplă au doar perii de protecţie. Blana de orice lungimi poate fi dublă sau simplă, şi poate avea o varietate de texturi.
Blana lungă este de cel puţin şapte centimetri lungime dacă i se permite să crească natural. Ogarii afgani, Collie cu blana aspră şi Pechinezul au cu toţii blana lungă.
Blana medie are între cinci şi şapte centimetri lungime.
Aceasta este întâlnită la Ciobănescul german, Golden Retrieveri şi Ciobănescul australian. Blana scurtă are între unu şi trei centimetri, şi este întâlnită la Labrador Retrieveri, Beagle şi Corgis. Unele dintre rasele cu blana scurtă sunt Doberman Pinscher, Boxer şi Ogar.
Textura variază, de asemenea, la diferitele rase de câini. Blana unor câini este mătăsoasă, cu păr fin, lucios, iar la alţii este sârmoasă, cu păr aspru şi tare. Yorkshire Terrierul şi Silky Terrierul sunt exemple de câini cu păr mătăsos, Dachshundul cu păr sârmos şi Airedale-ul sunt exemple de rase cu părul sârmos. Blana raselor nordice este dublă, mai deasă şi mai densă decât toate celelalte. Poate fi lungă sau scurtă. Aceasta este întâlnită la Samoyed şi Shar Pei.
Câinii cu blana ondulată, care cade în mod natural în cordoane înfăşurate sunt Poodle-ul şi Bichonul frise cu blana care nu năpârleşte, şi Komondorul cu blana cordată. Blana cordată apare atunci când blana foarte creaţă se ondulează pe ea însăşi şi formează corzile groase. Şi apoi mai există şi câinii fără blană. Aceştia sunt aproape spâni, deşi marea majoritate au smocuri de păr pe vârful capului sau câteodată pe picioare şi coadă. Un exemplu de rasă fără blană este Câinele cu creastă chinezesc.
Fiecare câine are nevoie de cerinţe speciale pentru tipul său de blană. Deşi câinii ar trebui să fie tunşi şi îngrijiţi aşa cum ar trebui să le fie lor şi stăpânilor lor cel mai confortabil, în cazul câinilor prezentaţi la concursurile de frumuseţe, aceştia trebuie să fie tunşi şi îngrijiţi pentru a respecta nişte standarde.
Standardul rasei este exemplul perfect al rasei, stabilit în detalii minuţioase de către o organizaţie cum ar fi American Kennel Club (AKC) Sau United Kennel Club (UKC). Un câine de rasă pură este apreciat în ring în funcţie de cât de bine se apropie de standardul perfect. Groomerii profesionişti trebuie să ştie care sunt aceste standarde, dar pentru că 99% dintre câini sunt animale de companie, aceştia au adaptat stilurile de concurs la tunsorile pentru câinii obişnuiţi care sunt mai uşor de întreţinut. Câinii metişi sunt îngrijiţi conform standardului cu care se aseamănă cel mai mult.
Poze mai frumoase
A face o poză bună câinelui dumneavoastră s-ar putea să pară aproape imposibil. lată câteva sfaturi generale care vă pot fi de ajutor să prindeţi adevărata personalitate a câinelui în poză.
- Cosmetica: cu o zi înainte de sedinţa de fotografii, faceţi câinelui o baie şi pieptănaţi-l frumos. În timpul şedinţei foto ţineţi la îndemâna o perie pentru ultimele retuşuri şi un prosop pentru a ştege câinele la ochi dacâ îi curg.
- Planificaţi: înainte de a începe sâ faceţi pozele, gândiţi-vâ ce fel de poze doriţi. Gândiţi-vă pentru ce va trebuie pozele. Ce posturi şi ce fundaluri doriţi? Gândiţi-vă cum vor reflecta acestea personalitatea câinelui. Dacă pozele sunt realizate afara, asiguraţi-va că zona este sigură şi că nu există trafic în apropiere. Fiţi atenţi la orice distracţii sau agitaţie care ar putea să strice pozele.
- Cereţi ajutor: cereţi ajutorul unei persoane pe care câinele dumneavoastră o cunoaşte astfel încât să puteţi să vă concentraţi asupra aparatului foto. Această persoană poate să vă ajute să repoziţioneze câinele, să îl ţină în lesă până sunteţi gata să faceţi fotografia, să îi atragă atenţia şi altele.
- Răbdare: fiţi răbdători şi folosiţi încurajări pozitive în timp ce faceţi fotografiile. Plănuiţi să aveţi suficiente role de film pentru a obţine câteva cadre bune. Acesta nu este momentul să vă pierdeţi cumpătul sau să vă disciplinaţi câinele. Atunci când este nevoie, respiraţi adânc ca să vă liniştiţi. Distraţi-vă împreună cu câinele dumneavoastră.
- Staţi la acelaşi nivel cu câinele dumneavoastră: aşezaţi-vă sau staţi întins pentru a obţine cele mai bune cadre şi faceţi poze uşor de sub sau de deasupra nivelului ochilor câinelui. Încercaţi diferite unghiuri cum ar fi trei pătrimi din corpul câinelui, poză frontală sau poze din profil. Experimentaţi.
Cerinţele îngrijirii
Blana dublă a unor rase cum ar fi Terranova, Border Collie, Ciobănesc de Shetland, cât şi cea a raselor nordice Husky siberian, Keeshond, Chow Chow, şi micuţul Ier verişor Pomeranianul, are nevoie de periaj şi curăţare frecventă.
„Grebele” pentru periat şi nişte piepteni din oţel cu braţele depărtate care au mânere din lemn sau plastic şi care sunt folosite pentru a smulge puful fără a deranja stratul exterior. Sunt mult mai eficiente în a penetra stratul superior decât pieptenele normal. Dacă un stăpân ocupat nu se poate ocupa săptămânal de câinele său, aceste rase şi metişii lor ar trebui să aibă o programare la un profesionist la fiecare 4-6 săptămâni.
În funcţie de tipul de blană, lungă sau scurtă, ondulată sau sârmoasă, sunt necesare diferite nivele de îngrijire pentru câinii cu blana simplă. Dar o blană simplă, care pierde mai puţin păr decât blana dublă, nu are nevoie de munca intensivă de smulgere a pufului, necesară în cazul raselor cu blana dublă.
La rasele cu blana dublă sau simplă, există anumite necesităţi de îngrijire care depind de lungimea blănii; tipul: sârmos, mătăsos sau creţ; şi de rolul pe care-l are câinele: companion sau animal de concurs.
Rasele cu blana lungă implică perioade mult mai lungi de periaj şi pieptănat. Blana ondulată se încâlceşte foarte uşor – formând noduri şi încurcături cauzate de umezeală sau de părul năpârlit şi prins prin blană – şi au nevoie de periaj şi pieptănat riguros, de două ori pe săptămână. Nu trebuie să fiţi absolvent al vreunui curs de îngrijire canină, dar trebuie să aveţi la dispoziţie timp şi dedicaţie.
Rasele cu blana lungă includ Lhasa Apso, Shih Tzu, Bearded Collie şi Yorkshire Terrier, cât şi rasele de Spanieli şi de Setteri.
La concursurile de conformaţie, câinii cu blana lungă sunt prezentaţi întotdeauna cu părul lung şi lăsat liber. Blana lor reprezintă piesa de rezistenţă. Dar este nevoie de o muncă intensă pentru îngrijirea ei. Tunsul minim pentru astfel de rase cu părul lung cum ar fi Bearded Collie, Maltese, Briard, Lhasa Apso, Terrier tibetan şi Shih Tzu poate implica doar un uşor contur la nivelul picioarelor sau părţii anterioare dacă este vorba de Ciobănescul englez de tip vechi, în cazul Ogarului afgan, acesta are blana de pe spate îndreptată manual.
Shih Tzu şi Maltese au capul împodobit cu un moţ, dar în rest sunt prezentaţi în totalitate naturali. Rasele de Spanieli cum ar fi Cockerul american, Cockerul englez, şi Springer Spanielii englez şi irlandez au blana tunsă pe spate de la baza craniului la coadă, lateralele pierdute cu umerii, pieptul, cutia toracică şi de-a lungul coapselor până în zona crupei.
Pe o blană pieptănată drept nu trebuie să se vadă urmele tunsorii.
În cazul Setterilor şi Spanielilor care nu sunt prezentaţi la concurs frizerii tund sau trimează smulgând straturile exterioare de păr mort manual sau cu o ustensilă denumită cuţit de trimat, urmând liniile corpului pentru a obţine echilibru şi simetrie.
Proprietarii unora dintre Setterii de companie s-ar putea să ceară frizerului o tunsoare „dreaptă şi subţire”, care necesită folosirea foarfecelor pentru a reduce volumul general al părului şi pentru a scurta lungimea blănii. Astfel de tunsori ar trebui să fie realizate la interval de două sau trei luni, în funcţie de modul în care sunt întreţinuţi câinii acasă.
Pentru alţi câini de companie cu blana lungă, tunsoarea de pui, cunoscută şi ca tunsoarea ursuleţ, este o bună alternativă. Folosind foarfecă sau maşina de tuns, frizerul tunde blana la o lungime cuprinsă între doi şi opt centimetri, reţinând aspectul penat, dar făcând-o mult mai uşor de întreţinut.
Blana de lungime medie, cum ar fi cea a Ciobănescului german şi Golden Retrieverului necesită mult periaj. Aceasta trebuie să fie periată săptămânal pentru a o menţine curată, fără şuviţe încâlcite, şi pentru a înlătura orice mizerie. Pentru ringul de concurs, câinilor cu blana de lungime medie li se tunde părul în surplus de la nivelul labelor şi urechilor, dar în rest aceasta rămâne în starea sa naturală.
Câinii din rasele nordice ar trebui periaţi şi pieptănaţi săptămânal pentru a menţine stratul de puf sub control, altfel acesta se va încâlci.
Pentru marea majoritate a câinilor, atunci când blana este încâlcită şi nu mai poate fi periată sau pieptănată, aceasta este tunsă până la piele, dar acest lucru este aproape egal cu dezastrul în cazul raselor nordice.
De multe ori, dacă se face acest lucru, la rasele nordice nu mai creşte decât stratul de puf, distrugând frumuseţea câinelui şi pierzând proprietăţile protectoare ale stratului exterior. Pentru aceşti câini, groomerul poate opta să aibă grijă de blană în mai multe şedinţe pentru că procesul de descâlcire este greu atât pentru câine, cât şi pentru groomer.
Tunsul la piele este o soluţie extremă. Şi pe ringul de concurs, câinii din rasele nordice au blana lăsată cât mai natural.
Câinii care nu năpârlesc, cum este cazul Poodle-ului, Bichonului Frise şi Câinelui portughez de apă, au nevoie de îngrijire profesionistă pentru blana lor, inclusiv tuns precis cu foarfecele, la intervale de patru-opt săptămâni pentru a le păstra modul în care ar trebui să arate şi pentru a menţine la minim numărul de câlţi şi zone încâlcite.
Deşi aceşti câini sunt deseori prezentaţi cu tunsori complicate în ringurile de concurs, exemplarele de companie au o tunsoare obişnuită de pui, menţinând blana scurtă şi proporţionată pe tot corpul, inclusiv pe cap.
Dintre câinii care nu năpârlesc, Poodle-ul este câinele de spectacol de chintesenţă, în mare parte datorită tunsorilor spectaculoase cu care este prezentat. Toate cele trei mărimi de Poodle – standard, pitic şi de jucărie – pot fi tunşi în zeci de stiluri, de la cele de bază la cele mai sofisticate. Până la vârsta de un an, ei sunt prezentaţi cu tunsoarea de pui.
Aceasta înseamnă o tunsoare cu blana de pe întreg corpul egală şi plină, iar capul şi picioarele curate, coada având forma unui pom-pom, iar partea superioară a capului legată spre înapoi sau într-un moţ.
Exemplarele adulte sunt prezentate fie cu tunsoarea englezească, fie cu cea continentală. Tunsoarea cu coamă englezească prezintă două secţiuni pe fiecare picior posterior cu pieptul, gâtul şi spatele lăsate cu blană până la cutia toracică. Blana de pe picioarele posterioare este tunsă uniform cu foarfecă, în vreme ce faţa, labele, baza cozii şi picioarele anterioare sunt rase. Pe picioarele anterioare sunt sculptate brăţări, iar în vârful cozii au un pom-pom.
Există două versiuni ale tunsorii continentale, prima similară cu cea englezească, dar mai plină. Cea mai populară versiune întâlnită în momentul de faţă în ringurile de concurs are picioarele din spate rase cu pom-pomuri pe şolduri, toate patru gleznele şi coadă.
Mulţi câini cu blana sârmoasă, cum ar fi toate rasele de Terrieri, Dachshundul cu păr sârmos, Pointerul german cu păr sârmos, Chesapeake Bay Retrieverul, Affenpinscherul şi Irish Wolfhoundul sunt trimaţi manual.
Terrierii au un strat de puf moale, des, şi o haină externă din păr sârmos tare. Stratul exterior creşte până la o lungime de 5 – 7,5 centimetri, şi apoi moare. În acest moment poate fi smuls, pentru a împiedica încurcarea blănii şi formarea câlţilor, şi pentru a permite unor noi fire să crească.
De obicei întreprinsă de trei sau patru ori pe an, această manevră păstrează textura aspră a blănii, care este atât funcţională, cât şi atractivă. Câinii de concurs trebuie să aibă blana trimată manual. Proprietarii de exemplare de companie optează de obicei pentru varianta mai puţin costisitoare şi mai puţin invazivă de a păstra blana într-o tunsoare scurtă, reînnoită cam la 6-12 săptămâni.
În vreme ce câinii arată lot adorabil, folosirea maşinii de tuns schimbă textura blănii şi deseori diluează şi culoarea acesteia.
Printre Terrieri, rasele cu picioarele lungi şi cele cu picioare scurte tind să fie tunse diferit pentru ringul de concurs. Versiunile înalte au blana de pe picioare tunsă astfel încât să arate ca un cilindru. Există de asemenea variaţii şi printre aceştia. De exemplu, Kerry Blue Terrierul este tuns pe spate şi pe corp, în timp ce blana Wheaten Terrierului cu blana moale este tunsă fie cu foarfeci pentru subţiere, fie cu maşina cu accesoriu pieptene.
Terrierii cum ar fi Westie, Scottie şi Cairn au picioarele subtil conturate şi labele frumos rotunjite. Cantitatea de blană lăsată la Terrieri este diferită de la rasă la rasă, variind de la fustele lungi ale Scottie-ului până la blana aproape inexistentă a Schnauzerului.
Capul Terrierilor este distinct. Cu excepţia capului rotund ale Westie-ului şi Cairn Terrierului şi a molului şmecheresc al Dandie Dinmontului, Terrierii au barbă dreptunghiulară. Majoritatea Terrierilor au sprâncene ascuţite, dar Lakeland, Kerry Blue şi Sealyhamul au breton peste ochi.
Multe rase cu blana scurtă cum ar fi cazul Labrador Retrieverului, Pugului, Bulldogului, Ogarilor şi Welsh Corgi au şi strat de puf şi năpârlesc suficient încât este nevoie de periaj şi ţesălat regulat. Ţesala este o perie cu dinţi din cauciuc care păstrează blana ordonată şi lucioasă.
Rasele cu blana scurtă sunt uşor de întreţinut. Aceste frumuseţi care necesită puţină îngrijire includ Doberman, Whippet, Ogarul, Pinscher pitic, Weimaraner, Boxer şi Vizsla. Aceştia nu au nevoie de nimic altceva decât de o şedinţă de periat şi ţesălat săptămânală. Atât câinii cu blana scurtă, cât şi cei cu blana dreaptă sunt prezentaţi în starea naturală a blănii.
Şi câinii fără păr trebuie să fie îngrijiţi. Pentru concursurile de frumuseţe, orice păr care nu este pe cap, picioare sau vârful cozii este ras. Pentru câinii de companie, necesităţile de îngrijire includ pieptănarea acestor smocuri de blană pentru a evita încâlcirea. Pielea este de o importanţă specială în acest caz pentru că aceşti câini sunt predispuşi la acnee şi la arsuri solare.
Pentru a evita apariţia coşurilor, câinii fără păr ar trebui îmbăiaţi săptămânal într-o baie cu şampon canin pentru părul lor şi cremă de faţă de uz uman. Trebuie acordată o atenţie deosebită şi pentru a-i feri de expunerea la frig. După baie, aplicaţi o cremă hidratantă fară ulei, produsă special pentru câini. Atunci când vremea este răcoroasă, ar trebui să poarte o haină sau pulover pentru că nu au izolarea naturală a câinilor cu blana groasă.
În afara câinilor care nu năpârlesc mai există câini cu părul sârmos care au nevoi diferite. Aceştia ar trebui spălaţi de câteva ori pe an şi uscaţi fie cu prosopul, fie cu uscătorul de păr. Pentru a îndrepta câteva fire rebele este posibilă tunderea acestora.
Tipul de blană cu corzi trebuie format atunci când câinele este încă pui. După îmbăiere, corzile trebuie separate în benzi individuale, acţiune care poate dura câteva ore. Unii proprietari decid să nu perieze câinii alegând să îi pieptăne cu peria.
