La un moment dat, orice câine are nevoie să ia medicamente. Ştiind cum funcţionează în mare medicamentele vă poate ajuta să faceţi din acesta un proces mai de succes. Unele medicamente trebuie administrate în anumite condiţii; de exemplu cu mâncare sau pe stomacul gol.
Deseori, este mai simplu să le administraţi o pastilă dacă aceasta este inclusă în mâncare, împăturită într-o felie de brânză sau alte bunătăţi.
Întrebaţi medicul veterinar înainte de a sfărâma o pastilă şi a o împrăştia peste mâncarea câinelui. Pastilele sparte pot avea un gust neplăcut şi îl pot face pe câine să refuze mâncarea, ca să nu mai vorbim de pastilă. Unele pastile au un strat protector care are rolul de a întârzia eliberarea medicamentului în organismul câinelui. Dacă acest strat este afectat, atunci medicamentul nu va mai fi la fel de eficient.
Când sunt pastilele prea vechi pentru a fi folosite?
Cât de vechi înseamnă prea vechi? Dacâ o cutie de pastile pentru Dirofilaria are nouă tablete in ea, este cumpărată pe 1 ianuarie şi are data de expirare în luna aprilie a aceluiaşi an, înseamnă că 5 dintre pastile îşi vor fi pierdut eficacitatea până la acea dată? Nu.
Data de expirare reprezintă, pur şi simplu, perioada de timp după care medicamentul nu ar mai trebui comercializat sau prescris. Companiile de medicamente stabilesc datele de expirare a produselor astfel încât acestea să fie cu mult înainte ca acestea să-şi fi pierdut chiar şi foarte puţin eficacitatea, luând în considerare şi timpul de care au nevoie consumatorii pentru a folosi întregul produs.
După data de expirare, însă, medicamentele pot deveni treptat din ce în ce mai puţin potente. Cu excepţia insulinei şi a altor câtorva antibiotice lichide, medicamentele nu devin toxice după data de expirare.
Doza şi dozajul
Cantitatea de medicament pe care ar trebui să o ia un câine o dată se numeşte doză. Doza variază în funcţie de medicament şi de dimensiunile câinelui. Pentru unele antibiotice, doza poate fi 8 mg pe kilogram, în vreme ce pentru altele poate fi 25 de mg pe kilogram.
Doza este determinată prin cântărirea câinelui, împărţirea dozei zilnice în părţi egale şi administrarea la intervalele prescrise. Există şi alţi factori pe care un medic veterinar trebuie să îi ia în considerare atunci când stabilieşte o doză pentru că aceştia pot determina dacă medicamentul este de ajutor sau dăunător.
Aceştia includ severitatea inlccţiei sau a bolii, vârsta câinelui şi condiţia fizică, şi dacă animalului îi mai sunt administrate şi alte medicamente.
Unele medicamente îşi anulează unul altuia electele sau pot cauza reacţii adverse dacă sunt administrate împreună. În cazul în care câinele dumneavoastră ia orice remediu homeopat sau din plante, de exemplu, medicul veterinar ar trebui să ştie de acestea.
Este de asemenea o bună idee să întrebaţi dacă medicamentele pe care medicul veterinar le prescrie sunt sigure pentru câinii care iau şi medicamente pentru Dirofilaria sau alte produse sistemice anti-parazitare.
Puterea medicamentului este măsurată în concentraţie sau greutate; de exemplu 50 mg, 100 mg, 200 mg. Cât înseamnă un mg? Un kilogram are 100.000 de mg. Faptul că marea majoritate a medicamentelor sunt măsurate în mg arată cât de potente pot fi acestea. Urmaţi cu exactitate instrucţiunile pe care vi le oferă veterinarul.
Un medicament poate avea o marjă de siguranţă mare sau mică, în funcţie de situaţii cum ar fi starea în care se află ficatul sau rinichii câinelui sau maturitatea lui lizică. În cazul în care funcţia hepatică sau renală este afectată, apar probleme în metabolizarea şi excreţia eficientă a medicamentelor. Puii au nevoie de o doză pe kilogram mai mică pur şi simplu pentru că ficatul şi rinichii lor sunt încă imaturi.
Atunci când se administrează prea mult medicament – o supradoză – simptomele pot fi destul de avansate înainte de a fi descoperite, iar rezultatul poate fi destul de serios. Acestea pot cauza afectarea nervilor auditivi, icter şi insuficienţă hepatică, insuficienţă renală, anemie şi imunitate deficitară. Nu trebuie niciodată să presupuneţi că o cantitate mai mare dintr-un medicament va funcţiona mai bine sau mai repede.
Dozajul – spre deosebire de doză – reprezintă cantitatea de medicament care este administrată într-o anumită perioadă de timp. Acesta este notat pe sticla de medicamente şi poate fi ceva de genul „Două capsule la fiecare opt ore până la epuizare”. Dozajul este important pentru că unele medicamente trebuie să atingă o anumită concentraţie în sânge pentru a fi eficiente.
Durata dintre două administrări este stabilită în urma studiilor legate de absorbţia, distribuirea şi metabolizarea medicamentului. Dacă un medicament nu este, de exemplu, administrat la fiecare opt ore, eficienţa sa nu poate fi menţinută 24 de ore din 24.
O astfel de administrare strictă a medicamentelor poate fi însă destul de problematică pentru proprietarii de câini care lucrează după un program neregulat sau care pot, spre exemplu să rămână blocaţi în trafic. Dacă aceasta poate reprezenta o problemă, luaţi în calcul să vorbiţi cu un vecin sau un pet-sitter sa va ajute atunci când nu puteţi fi acolo.
Nu încetaţi să administraţi medicamentul doar pentru că starea animalului s-a îmbunătăţit. Tratamentul cu antibiotice eşuează deseori pentru că acestea nu sunt administrate destul de des sau pentru că sunt administrate pentru prea puţin timp. Pe lângă faptul că poate duce la reapariţia infecţiei, o doză prea mică de antibiotic poate determina apariţia unor tulpini de bacterii rezistente la respectivul antibiotic, ceea ce le face mult mai greu de controlat şi tratat.
Efecte secundare
Pe lângă efectul dorit, de a trata afecţiunea, medicamentele pot cauza şi reacţii pentru care nu sunt proiectate. Acestea sunt cunoscute ca efecte secundare.
De exemplu, multe antihistaminice, pe lângă contracararea unor reacţii alergice, provoacă şi somnolenţă. Somnolenţa este un efect secundar al acestor medicamente. Corticosteroizii pot avea ca efect secundar creşterea apetitului. Efectele secundare pot fi minore, de exemplu somnolenţă, sau atât de serioase ca afectarea ficatului sau chiar moarte subită.
Alte reacţii la medicamente includ vărsături, febră, diaree sau urticarie. Acestea pot fi rezultatul unei reacţii alergice sau datorate bolii care este tratată.Anunţaţi medicul veterinar imediat ce apar astfel de semne. S-ar putea să fie nevoie să schimbaţi medicamentul.
Dacă medicul veterinar nu vă explică efectele secundare ale unui medicament, între-baţi-l dumneavoastră, astfel încât să ştiţi la ce să fiţi atenţi. De asemenea, întrebaţi cam în cât timp ar trebui să vă aşteptaţi să observaţi îmbunătăţiri în starea câinelui dumneavoastră.
Fiţi atenţi la cât de frecvent mănâncă, culoarea şi consistenţa fecalelor şi frecvenţa urinării. Aceste observaţii îl vor ajuta pe medicul veterinar să vă spună cât de bine funcţionează medicamentul.
Cum să îi daţi câinelui pastile:
Pentru a vă împiedica animalul să scuipe chiar ş cele mai bine ascunse pastile, încercaţi următoarea metodă. Alegeţi un moment când câinele dumneavoastră este liniştit. În funcţie de mărimea sa, puneţi-l într-o poziţie confortabilă pe podea sau pe masă.
Puneţi mâna pe deasupra nasului său ţinându-i maxilarul superior cu degetele poziţionate în spatele caninilor. Ridicaţi-i capul la un unghi de 45 de grade. Cu cealaltă mână trageţi-i uşor mandibula pentru a-i deschide gura.
Dacă acest lucru nu funcţionează, apăsaţi-i buzele imediat în spatele caninilor pentru a-l face să îşi deschidă gura. Cu pastila în această mână, puneţi-o pe limbă, cât mai în spate posibil, apoi închideţi-i gura, ţinând-o aşa, şi mângâiaţi-l până când înghite. Odată ce îşi scoate vârful limbii sau îşi linge nasul, puteţi fi siguri că a înghiţit pastila.
