Pentru a asigura sănătatea dinţilor, aceştia trebuie să fie spălaţi în fiecare zi cu o periuţă de dinţi şi pastă de dinţi speciale pentru câini. Acest regim de întreţinere trebuie să înceapă în jurul vârstei de 6-8 luni, atunci când căţelul are dinţii de adult.
Pentru câinii care nu vor să stea pentru a fi spălaţi pe dinţi, dar au probleme cu acumularea rapidă a tartrului, veterinarii recomandă o dietă specială pentru dinţi care este astfel concepută să aibă un efect de haşurare asupra dinţilor şi astfel să înlăture tartrul de pe dinţi până la linia gingiilor. Alte mâncăruri uscate şi biscuiţi pot ajuta să se spargă tartrul, dar nu vor acţiona şi la nivelul gingiilor.
Alte măsuri preventive includ oferirea de jucării şi recompense care au un efect de înlăturare a tartrului. Acestea includ jucării din cauciuc tare care au interiorul golit pentru a putea fi umplute cu bunătăţi, cât şi jucării din frânghie sau piele de oaie, care au fibre ce pot ajuta la curăţarea dinţilor.
Din nefericire, periatul dinţilor câinilor nu este o practică frecventă. Un studiu din anul 2001 a arătat că doar 18% dintre proprietarii de câini îngrijesc astfel dinţii câinilor cel puţin o dată pe săptămână.
Boala periodontală
Dacă dinţii nu sunt îngrijiţi, rezultatul este boala periodontală, boala care afectează cel mai frecvent câinii. Aceasta este o inflamaţie şi infecţie a gingiilor şi ţesuturilor adiacente. Debutează cu acumularea de tartru purtător de bacterii pe dinţi, în special sub nivelul gingiilor.
Se formează mici goluri unde mâncarea rămâne blocată. Aceste mici bucăţele de hrană reprezintă loc de înmulţire a bacteriilor. Infecţia rezultată provoacă respiraţie urât mirositoare, sângerarea şi inflamarea gingiilor, retragerea gingiei, slăbirea dinţilor şi, într-un final, pierderea acestora.
Conform American Veterinary Dental Society, peste 80% dintre câinii cu vârste de peste trei ani suferă de boală periodontală şi afecţiuni ale gingiilor. Pot apărea la orice câine, dar mai frecvent apar la rasele de jucărie. Acestea au acelaşi număr de dinţi ca şi rasele mai mari (42), dar dinţii sunt înghesuiţi într-un spaţiu mai mic.
Perierea regulată reprezintă cea mai bună modalitate de a înlătura mâncarea rămasă printre dinţi, astfel încât să nu se întărească şi să se formeze acel depozit maroniu urât cunoscut ca tartru.
Tratamentul de rutină periodic, realizat de un medic veterinar, include curăţarea cu ultra-sunete, curăţarea subgingivală manuală şi lustruirea. Pentru cazuri mai grave, unii specialişti dentari folosesc terapia cu antibiotice care presupune curăţarea şi lustruirea dinţilor, spălarea zilnică a dinţilor şi administrarea de antibiotice în primele cinci zile ale fiecărei luni.
Acest regim reduce avansarea bolii. Un alt tratament este Doxyrobe, un gel care este pus în găurile apărute pentru a le steriliza. În cazul în care dinţii câinelui sunt înlr-o starea foarte proastă, se poate realiza chirurgie dentară cum ar fi grefa de os sau regenerare tisulară direcţionată. În cele mai severe cazuri, extracţia dintelui reprezintă singura opţiune.
Afecţiuni endodontice
Aceste afecţiuni implică dinţi rupţi sau cu abcese care au nevoie de tratamentul canalului radicular sau extracţia dintelui. Acest tip de probleme este întâlnite mai mult la câinii de talie mare, în special rasele de câini ciobăneşti şi de Retrieveri.
Aceşti câini rod destul de mult lucruri cum ar fi garduri, copite de vaci şi oase, uzându-şi dinţii şi câteodată rupându-i. Chiar şi ronţăitul cuburilor de gheaţă îi poate sparge.
Fracturile dentare sunt destul de dese la câini, iar tratamentul este obligatoriu dacă pulpa (ţesutul moale care umple centrul dintelui) este expusă. Acest lucru nu doar este dureros, dar poate duce şi la moarte tisulară şi abces. Modalitatea preferată de tratament este plombarea dintelui, deşi câteodată cea mai bună alegere este extracţia acestuia.
Nu ignoraţi un dinte rupt, chiar dacă nu pare a-l deranja pe câine. Marea majoritate a câinilor sunt mai fericiţi şi mai activi după ce o astfel de problemă a fost rezolvată.
Chirurgia orală
În general, chirurgia orală se practică pentru a scoate un dinte sau pentru a repara fracturi de mandibulă. Extracţiile sunt realizate cu disconfort minim şi fără durere, iar un maxilar fracturat poate fi reparat folosind o nouă tehnică, ce minimalizează afectarea dinţilor şi asigură o recuperare rapidă.
Câinii s-ar putea să mai aibă nevoie de chirurgie orală atunci când sunt diagnosticaţi cu o tumoră la nivelul cavităţii bucale sau gâtului, caz destul de frecvent întâlnit la câini. Sunt disponibile radioterapia şi noile tehnici chirurgicale pentru îndepărtarea tumorilor orale.
Aceste tehnici au rezultate excepţionale atât în ceea ce priveşte aspectul cosmetic, cât şi prognosticul, atâta timp cât sunt intreprinse într-un stadiu cât mai incipient al bolii.
Examinaţi lunar gura câinelui. Tumorile orale pot trece neobservate până când ajung într-un stadiu avansat, făcând tratamentul mai dificil. Dacă observaţi orice inflamaţie suspicioasă sau durere persistentă atenţionaţi-vă veterinarul. Pe lângă tumori orale, câinii pot să aibă şi mase sau umflături benigne cum ar fi hiperplazia gingivală.
Semnele problemelor dentare
Miros: dacă respiraţia câinelui miroase ca un coş de gunoi, atunci ceva este în neregulă. Respiraţia normală nu are miros neplăcut.
Lipsa apetitului: câinii cu afecţiuni dentare au probleme atunci când mănâncă. S-ar putea să ia mâncarea în gură şi apoi să o scape sau să înceteze complet să mănânce. Verificaţi dacă există bucăţi de carne în castronul cu apă.
Salivaţie excesivă sau scărpinatul gurii: poate fi un semn că zona este dureroasă sau că există ceva care este blocat între dinţi. Duceţi câinele la medicul veterinar.
Bolile dentare sunt cele mai frecvente probleme de sănătate întâlnite în cabinetele mici. Boala periodontală este des întâlnită în special la rasele mici.
