Fractură înseamnă ruperea unui os. Câinii îşi pot fractura oasele în urma unei căzături, dacă sunt loviţi de o maşină, sau suferă un alt accident. Astfel de situaţii nu se limitează doar la câinii activi, care îşi petrec timpul afară; rasele de jucărie care au oase delicate, de exemplu Ogarul italian, pot să îşi rupă un picior doar sărind greşit de pe canapea.
Fracturile pot fi împărţite în fracturi închise sau simple şi fracturi deschise. O fractură simplă este aceea în care osul rupt nu perforează pielea. O fractură deschisă este evidentă pentru că osul fracturat iese prin piele. Dacă mandibula câinelui atârnă deschisă şi câinele salivează abundent, aceasta s-ar putea să fie fracturată.
Un câine ameţit sau inconştient sau care sângerează pe nas ar putea avea o fractură de craniu. Atunci când câinele dumneavoastră îşi fracturează un os, ţineţi-l nemişcat şi încercaţi să evitaţi să mutaţi membrul în cauză, pentru a nu-l afecta mai rău.
În cazul fracturii mandibulei, legaţi o eşarfă sau un bandaj pe sub bărbie şi înnodaţi-o deasupra urechilor. Pentru a evita şocul, controlaţi orice sângerare şi ţineţi câinele într-o pătură pentru a-i fi cald.
Este o bună idee să puneţi o botniţă unui câine rănit înainte de a-l atinge mai mult. Câinii răniţi pot muşca, indiferent de cât de bine vă cunosc. Cereţi ajutorul unui medic veterinar cât de repede puteţi.
