Ambalajul hranei pentru câini vă poate spune foarte multe în legătură cu mâncarea care se află în pungă sau cutie, dacă este completă şi echilibrată, pentru ce vârstă, talie şi afecţiune este concepută, şi dacă producătorul a ales să urmeze standardele stabilite de către AAFCO. Ambalajele mâncărurilor conţin anumite informaţii, dar mulţi producători aleg să depăşească nevoile de bază. Luaţi o pungă de mâncare pentru câini şi priviţi ambalajul.
Pe faţă, acesta ar trebui să prezinte numele mâncării şi al producătorului, şi dacă este destinată puilor, adulţilor, câinilor bătrâni, câinilor cu probleme de greutate sau câinilor foarte activi/de performanţă. Ambalajul va avea probabil o poză foarte atrăgătoare sau un logo: puiuţi drăguţi, bucăţi de carne proaspătă sau câini care se joacă.
Cu litere mai mici, ambalajul ar trebui să conţină obligatoriu informaţii de contact ale companiei producătoare. Multe ambalaje includ, de asemenea, adresa de internet. Folosiţi informaţiile de contact dacă aveţi orice fel de întrebare legată de mâncare care nu vă este lămurită pe ambalaj, cum ar fi procentele de digestibilitate.
Undeva pe pungă sau pe cutie, probabil pe spate sau pe lateral, veţi găsi un text care descrie mâncarea. S-ar putea să găsiţi descrierea modului în care câinii au evoluat din lupi şi în legătură cu nutriţia naturală, sau o explicaţie scurtă şi succintă despre ce ar trebui să producă mâncarea din pungă sau cutie. Ţineţi minte că aceste informaţii, cu toate că nu pot să vă înşele în mod legal, sunt o reclamă menită să vă atragă să o cumpăraţi.
Dacă producătorul urmează standardele AAFCO, veţi găsi acea reclamă pe ambalaj. În mod normal aceste texte conţin formulări aprobate de AAFCO în legătură cu faptul că hrana este 100% completă şi echilibrată pentru a menţine nivelurile nutriţionale pentru toate etapele vieţii câinilor, şi dacă pentru stabilirea acestor date au fost folosite teste cu animale.
În cazul hranei pentru pui, pe ambalaj s-ar putea să se spună că aceasta îndeplineşte nevoile nutriţionale stabilite de către AAFCO pentru creştere. Despre unele mâncăruri se afirmă că îndeplinesc cerinţele pentru creştere şi reproducere şi pot fi folosite în programele de reproducţie.
Deşi AAFCO nu reglementează folosirea termenilor Premium şi Super Prcmium, ea reglementează folosirea termenilor „dovedit” (companiile trebuie să aibă dovada ştiinţifică), „100%”, şi „nou şi îmbunătăţit”, împiedicând şi denaturarea faptelor pe etichetă.
Hrana trebuie să îndeplinească toate standardele AAFCO pentru a pune oricare dintre aceşti termeni pe ambalaj, dar aproape toţi producătorii de hrană pentru animale sunt de acord în mod voluntar cu toate aceste standarde pentru a avea dreptul să folosească formulările AAFCO. Producătorii fac acest lucru respectând cel puţin unul dintre următoarele:
Îndeplinirea necesarului nutriţional: îndeplinirea necesarului nutriţional stabilit de către AAFCO şi prezentat în Profilul nutritiv al câinelui. Profilul stabileşte valorile minime, şi câteodată maxime, pentru aminoacizi, grăsimi crude, acid linoleic, vitamine şi minerale, cu procente diferite necesare pentru formulele de creştere/reproducţie şi cele pentru întreţinere. Deşi cerinţele AAFCO nu sunt prezentate pe pungă sau cutie (acestea există în manualul AAFCO pe care trebuie să îl urmeze producătorii), se regăsesc procentele liccărui nutriment din hrană. De exemplu, AAFCO cere ca o formulă de creştere sau reproducţie să aibă un minim de 22% proteine, iar o formulă de întreţinere pentru adulţi să aibă minim 18% proteine.
Realizarea de teste de hrănire: demonstrarea cu succes a corectitudinii nutriţionale a formulei prin teste de hrănire.
Producerea de produse dovedite: realizarea unui produs care variază doar foarte puţin faţă de un altul care deja îndeplineşte standardele AAFCO. AAFCO are proceduri stricte pentru determinarea acestor similitudini.
Analiza garantată trebuie să prezinte fie cantităţile minime, fie cele maxime (în funcţie de ce se cere în Profilul nutritiv) de proteine, grăsimi, fibre şi umiditate. Unele formule au notate şi alte ingrediente, cum ar fi acizii graşi, deşi acest lucru nu este cerut. Ţineţi minte că procentele prezentate nu sunt neapărat exact cele din hrană, acestea sunt minimele şi maximele.
Analiza aceasta nu spune cât din aceste proteine sunt digerabile sau benefice pentru câini, sau care este sursa proteinelor, grăsimilor şi fibrelor din hrană. Puteţi ghici prin compararea listei ingredientelor cu cea a procentelor, dar ambalajul nu vă va spune ce procent din proteine provine din carne şi ce procent din subprodusele animale, făinuri sau cereale.
Atunci când comparaţi mâncarea uscată cu cea la cutie, procentele s-ar putea să difere foarte mult, dar acest lucru apare pentru că diferă cantitatea de apă dintre ele şi nu este luată în calcul această diferenţă. Dacă aţi scoate toată apa posibilă din cantităţi egale de hrană uscată şi hrană la cutie aţi putea să le comparaţi în mod egal, dar analiza garantată nu face acest lucru pentru dumneavoastră.
Dacă ar fi să comparaţi cantităţile de proteine, grăsimi sau fibre conţinute de mâncarea uscată sau de cea la cutie, ar trebui să estimaţi. Hrana uscată are umiditatea de aproximativ 10%, în timp ce hrana la cutie are umiditatea 75%, aşa că trucul este să calculaţi cantităţile de proteine, grăsimi şi fibre pe care le conţine fiecare în forma sa uscată.
Pentru a face acest lucru, faceţi următorii paşi:
- Găsiţi procentele de proteine, grăsimi, şi fibre.
- Găsiţi procentul de apă.
- Scădeţi din 100 procentul de apă pentru a stabili procentul de substanţa uscată.
- Împărţiţi procentul de proteine, grăsimi şi fibre la procentul de substanţă uscată.
- Înmulţiţi numărul cu 100, repetaţi procesul atât pentru hrana uscată, cât şi pentru cea la cutie şi apoi puteţi să comparaţi cantităţile. Veţi descoperi că, în general, hrana la cutie are un procent ceva mai mare de proteine, în timp ce hrana uscată are mai multe fibre, (în funcţie de vârstă, talie, greutate şi nivelul de activitate, o cantitate mai mare de proteine poate fi mai mult sau mai puţin de dorit).
Îndrumările legate de hrănirea câinilor, deseori prezentate sub formă de grafice, reprezintă recomandările producătorului în legătură cu cantităţile de hrană care ar trebui să fie oferite câinelui; în general, acestea variază în funcţie de greutatea câinelui. Ţineţi minte că aceste cantităţi pot varia şi în funcţie de nivelul de activitate al câinelui.
Mâncarea nu ţine pentru totdeauna, chiar dacă ambalajul este nedesfăcut. Pe pungile cu hrană uscată pentru câini găsiţi de obicei o dată de expirare care vă spune cât de mult va rezista mâncarea cu ambalajul nedesfăcut. Dacă nu puteţi să găsiţi o dată de expirare pe ambalaj, contactaţi compania producătoare având ambalajul lângă dumneavoastră, pentru a afla.
Va trebui să fiţi siguri că achiziţionaţi mâncare proaspătă şi că o folosiţi înainte de data expirării. Dacă nu puteţi folosi o pungă întreagă de mâncare într-o lună, atunci nu o cumpăraţi. Odată ce a fost deschis ambalajul, mâncarea uscată se strică uşor chiar dacă o ţineţi într-o pungă închisă ermetic.
Marea majoritate a producătorilor de mâncăruri pentru câini garantează satisfacţia câinelui şi afirmă acest lucru pc ambalajul produsului. Dacă aveţi o problemă cu mâncarea, nu ezitaţi să contactaţi producătorul. Feedbackul clienţilor ajută producătorii să îşi îmbunătăţească produsele şi să ofere oamenilor ceea ce vor şi au nevoie pentru câinele lor.
În anul 2002, Compania Nestle Purina PetCare a anunţat rezultatele unui studiu care a fost întreprins de-a lungul a 14 ani, în ceea ce priveşte longevitatea câinilor. Cercetătorii au hrănit un grup de 24 de Labradori Retrieveri cu o dietă completă din punct de vedere nutriţional şi un alt grup de 24 Labradori Retrieveri cu 25% mai puţin din aceeaşi dietă. Ei au fost monitorizaţi pe toată durata vieţii lor.
Câinii care au mâncat mai puţin au trăit în medie cu doi ani mai mult. Rezultatele indică faptul că o dietă redusă sporeşte longevitatea câinilor studiaţi.
