Câinii de pretutindeni vorbesc o limbă comună, care include anumite sunete, posturi, gesturi şi acţiuni. Această formă canină de comunicare este într-o anumită măsură moştenită, dar este de asemenea învăţată prin contactul cu alţi câini şi cizelată chiar mai mult prin exerciţiu.
Un pui crescut în izolaţie tinde să aibă ceva dificultăţi atunci când se întâlneşte pentru prima oară cu alţi câini. Din acest motiv, este important pentru puiul dumneavoastră să aibă contacte frecvente cu alţi câini atunci când este încă mic, astfel încât să poată învăţa şi să exerseze comunicarea necesară pentru a se putea înţelege normal cu alţi câini.
Această expunere socială este cel mai bine să fie realizată atunci când puiul nu are încă vârsta de şase luni pentru că exemplarele mai bătrâne sunt mult mai tolerante cu puii mici decât cu cei care, de fapt, sunt nişte adolescenţi cu dificultăţi sociale.
