Un număr surprinzător de mare de probleme de sănătate pot să se manifeste ca moduri de comportament nepotrivite. Orice comportament nespecific sau schimbarea bruscă a obiceiurilor ar trebui să fie văzut ca un semn că animalul dumncavoastră nu se simte bine.
Dacă, spre exemplu, câinele este foarte bine dresat să nu îşi facă nevoile în casă şi apoi începe brusc să urineze în casă sau dacă în mod normal este prietenos şi dintr-o dată devine iritabil, atunci este nevoie de un control.
Programaţi o vizită la medicul veterinar pentru a elimina orice cauză patologică a acestor probleme de comportament. Iată câteva comportamente pe care un câine le-ar putea afişa dacă este bolnav:
- urinatul în pat, pe canapea sau un scaun capitonat.
- urinatul în casă la câteva minute după ce aţi venit de afară;
- agresiune neaşteptată atunci când este abordat sau atins;
- sete persistentă şi urinare frecventă;
- mâncatul excesiv sau refuzul mâncării şi apei;
- consumul fecalelor proprii sau ale altor câini;
- consumul de păr, pietre, nisip sau alte lucruri;
- consumul frecvent de iarbă în cantităţi mari;
- linsul sau ciupitul unei anumite zone de pe corp;
- refuzul sau ezitarea executării comenzii de şezi.
Doar dresajul singur nu va rezolva o astfel de problemă de comportament dacă aceasta apare ca urmare a unei dureri sau boli. Eliminaţi orice cauză medicală care ar putea să o producă. Apoi, dacă este necesar, învăţaţi-l maniere mai bune când se va simţi mai bine.
Probleme adiţionale de comportament care au cauze medicale includ gâfâitul şi sindromul de furie subită. Un câine nu transpiră pe toată suprafaţa corpului aşa cum facem noi; el transpiră în principal pe la nivelul lăbuţelor. Principala modalitate prin care el se poate răcori este gâfâind, adică respirând rapid cu gura deschisă şi limba scoasă.
Pe măsură ce un câine se încălzeşte şi mai tare, el îşi scoate din ce în ce mai mult limba şi deschide gura mai mult pentru a spori suprafaţa de evaporare. Câinii gâfâie şi când sunt nervoşi, la fel cum am transpira noi când suntem îngrijoraţi.
Un câine care gâfâie excesiv ar putea fi fie supraîncălzit, fie foarte agitat. Gâfâitul excesiv reprezintă un simptom, nu doar un lucru iritant. În cazul în care câinele se joacă şi începe să gâfâie excesiv, încetaţi joaca, duceţi-l într-o zonă umbrită şi oferiţi-i apă.
Dacă face asta în maşină sau în timpul unei furtuni cu tunete, reacţionaţi la fel cum aţi face-o şi în cazul altor semne ale fricii sau nervozităţii, comportându-vă calm şi neadăugând nimic în plus la frica lui prin propriul comportament.
Sindromul de furie subită este un tip neaşteptat şi neprevăzut de agresiune în care un câine calm şi fără vreun motiv aparent devine dintr-o dată furios şi atacă pe oricine îl atinge sau se apropie de el. După un astfel de atac de furie, câinele se comportă ca şi cum nimic neobişnuit nu s-ar fi întâmplat. Unii adorm liniştiţi.
Acest sindrom pare a fi declanşat de anomalii neurologice. Este întâlnit cel mai frecvent la câinii de tip Spaniel, dar apare frecvent şi la alte rase. Această formă de agresivitate este probabil ereditară şi nu există nicio modalitate de a o preveni decât prin reproducţie selectivă. Din fericire, este rară.
