Puii încep procesul de socializare în primele câteva săptămâni de viaţă. Ei învaţă să împartă totul cu fraţii şi surorile lor şi să-i tolereze pe stăpânii umani. Învaţă să se joace frumos şi să manifeste supunerea potrivită faţă de mama lor.
Pe măsură ce trec săptămânile, ei încep să interacţioneze cu alţii din afară familiei lor canine – făcând cunoştinţă cu restul membrilor casei şi cu musafirii. S-ar putea să fie expuşi zgomotelor din casă şi din afara acesteia, cum ar fi cel al aspiratorului şi al avioanelor care survolează zona, şi diferitelor suprafeţe, cum ar fi linoleum, covor sau iarbă.
După ce un pui nou ajunge în casa dumneavoastră, socializarea va continua să fie unul dintre cele mai importante aspecte ale dresajului său. Puii, la fel ca şi copiii, au nevoie să fie expuşi la lumea înconjurătoare, astfel încât să poată ajunge să înţeleagă despre ce este vorba în ea. Dacă vă ţineţi puiul retras în casă şi în curte, el va creşte cu teamă faţă de lumea din jurul lui.
Este rolul dumneavoastră să îl expuneţi la cât mai multe lucruri şi să îl ajutaţi să înţeleagă că lumea este plină de experienţe excitante şi plăcute. Dacă faceţi acest lucru, puiul va creşte şi va deveni un câine sănătos şi bine echilibrat.
În cazul în care nu sunteţi convinşi, puii de câine care nu sunt socializaţi ajung frecvent să aibă un număr de probleme atunci când devin adulţi. Dacă un câine nesocializat părăseşte casa sau curtea, el poate deveni agresiv, anxios, poate avea dificultăţi să se concentreze, poate fi speriat de alţi câini sau persoane, şi/sau va deveni timid.
Ultimul lucru pe care vi-l doriţi este un câine care prezintă unele sau toate aceste probleme pur şi simplu pentru că nu a fost niciodată socializat cum trebuie atunci când era pui. Socializarea puiului este uşoară şi distractivă, şi cu siguranţă merită.
S-ar putea ca puiului să îi fie frică în unele situaţii şi acesta este un lucru normal. Cea mai bună modalitate de-a face faţă unei astfel de situaţii este să vă comportaţi dumneavoastră înşivă ca şi cum nu v-ar fi frică şi chiar să fiţi entuziasmaţi în legătură cu orice se petrece. Rezistaţi tentaţiei de a-l lua în braţe şi a-l alinta. Spre deosebire de copii, căţeii receptează acest lucru ca încurajare a unui comportament fricos şi va deveni şi mai temător în astfel de situaţii.
Vorbiţi cu puiul dumneavoastră pe un ton vesel şi comportaţi-va ca şi cum lucrul care îl sperie în acel moment este cel mai distractiv lucru din lume. Acest lucru va face minuni în ameliorarea fricii lui. Câinii noştri ne imită, şi dacă ne comportăm ca şi cum nu ar fi nimic rău sau important, deseori decid să reacţioneze în acelaşi mod.
Pentru a putea trăi fericiţi alături de oameni, câinii trebuie să fie obişnuiţi încă de timpuriu să fie mânuiţi de aceştia. Pe tot parcursul vieţii câinelui, va fi nevoie să îl spălaţi, să îl periaţi şi să îi tăiaţi unghiile. Medicul veterinar va trebui să poată să îl examineze şi dacă plănuiţi să participaţi la competiţii cu el, va fi nevoie ca şi alţii să îl poată mânui. Toate acestea vor fi mult mai uşor de realizat dacă îl veţi obişnui încă de mic să se bucure de aceste activităţi.
Este vital ca puiul dumneavoastră să înveţe să îi placă sau măcar să tolereze să fie mânuit şi de copii. Chiar dacă nu aveţi dumneavoastră copii, puiul va intra în contact cu aceşti mici omuleţi de-a lungul vieţii sale, şi va trebui să fiţi siguri că poate fi de încredere în preajma lor.
Propriii dumneavoastră copii pot face minuni atunci când vine vorba de socializarea puiului. Copiii dumneavoastră trebuie să aibă suficient autocontrol (să sperăm) încât să fie învăţaţi să se comporte blând şi cu respect cu câinele. Învăţaţi-i pe copii să nu care puiul dintr-o parte în alta, să nu îl deranjeze atunci când mănâncă, şi să nu îl lovească niciodată sau să fie răutăcioşi cu el. Dacă aceştia sunt calmi şi liniştiţi în preajma lui, şi îl tratează cu dragoste şi respect, el va creşte învăţând să îi iubească la rândul lui.
Această afecţiune pentru copii se va extinde mai mult ca sigur şi la alţi copii din afara familiei dumneavoastră, atât timp cât şi aceştia îl vor trata cu respect.
Dacă nu aveţi propriii copii, va fi nevoie să găsiţi prieteni sau rude cu copii care să vă ajute să vă socializaţi puiul de câine. Este nevoie ca unul sau doi copii în vârstă de cel puţin cinci sau şase ani să vină în vizită la dumneavoastră şi să se joace cu puiul. Deoarece marea majoritate a copiilor iubesc câinii, acest lucru s-ar putea să nu fie prea greu.
Cereţi copiilor să fie tăcuţi şi calmi în preajma lui, astfel încât să nu îl sperie. Explicaţi-le că ţipatul şi alergatul în jurul lui îl vor speria, aşa că este nevoie ca ei să fie relaxaţi. Marea majoritate a copiilor vor înţelege ideea că puiul se va speria şi vor coopera. Pe măsură ce câinele va creşte şi va înţelege că un copil este distractiv, se va putea juca cu el. Până când puiul va împlini şase luni, el ar trebui să se simtă deja confortabil în prezenţa copiilor şi chiar le va căuta compania. Cu toate acestea, indiferent cât de buni prieteni sunt câinele şi copiii, nu ar trebui să fie niciodată lăsaţi nesupravegheaţi.
Într-un final, veţi începe sa scoateţi puiul afară la plimbare, aşa că trebuie să se obişnuiască să poarte zgardă şi lesă. Puneţi-i o zgardă cu cataramă şi lăsaţi-l să o poarte o vreme. Se poate ca la început să se scarpine şi să se comporte ca şi cum l-ar enerva. La început, lăsaţi-l să o poarte doar o jumătate de oră si. Apoi, pe parcursul a două săptămâni, prelungiţi acest timp până când ajunge să o poarte toată ziua.
Odată ce puiul s-a obişnuit cu zgarda sa. ataşati o lesă uşoară si lăsaţi-l să se plimbe în timp ce dumneavoastră ţineţi de capăt. Nu încercaţi încă să îi controlaţi mişcările. Lăsaţi-l doar să se plimbe pe unde vrea. Faceţi asta timp de câteva minute în fiecare zi până când s-a obişnuit atât cu lesa cât şi cu zgarda.
Câinii trebuie să fie socializaţi şi cu alte animale pentru că au tendinţa să fie nesuferiţi cu alte animale din casă, în special cu pisicile. Ei urmăresc pisicile, latră la ele şi, uneori, chiar Ie aleargă. În mare parte a timpului, acest comportament este doar o joacă, dar pisicile privesc asta ca o hărţuire.
Nu îi permiteţi câinelui să alerge după o pisică, să latre la ea sau să îi controleze mişcările împiedicând-o să ajungă în unele zone ale casei sau camerei. Ţineţi minte, pisica dumneavoastră a fost acolo prima şi are dreptul să trăiască o viaţă liniştită fără a fi hărţuită continuu de puiul de câine. Nu îi permiteţi câinelui să aibă acces la pisică decât dacă sunteţi prezenţi pentru a supraveghea întâlnirea. Dacă puiul începe să deranjeze pisica, puneţi-i o lesă si daţi-i comanda „Lasă”.
Aceasta este o bună oportunitate să începeţi să îl învăţaţi această comandă importantă. Întăriţi comanda trăgându-l de lesă până la dumneavoastră. Faceţi asta de fiecare dată când puiul începe să hărţuiască pisica.
În cazul în care nu interveniţi, şi alte animale, cum ar fi păsările, rozătoarele şi reptilele, pot intra în vizorul câinelui dumneavoastră. Folosiţi aceeaşi metodă pentru a vă învăţa puiul să lase aceste animale în pace. Dacă sunteţi perseverenţi, puiul va învăţa într-un final că celelalte animale pe care le aveţi nu apreciază încercările sale de a se juca.
Cu timpul, le va lăsa în pace. Atunci când descoperiţi că el nu renunţă şi devine obsedat sau agresiv cu oricare dintre celelalte animale, consultaţi un dresor profesionist pentru sfaturi.
Procesul de socializare a puiului dumneavoastră cu un câine mai bătrân în casă va necesita ceva timp. Ţineţi puiul în lesă atunci când este în prezenţa câinilor deja existenţi în casă până când toată lumea se va simţi confortabil. Lăsaţi câinele mai vechi să se apropie de pui pentru a investiga. El va începe probabil să îl miroasă şi va prezenta unele posturi de dominanţă.
Marea majoritate a puilor vor reacţiona la aceasta cu comportamentele potrivite de supunere cum ar fi lingerea botului câinelui dominant, răsturnarea pe spate şi expunerea abdomenului, sau chiar urinarea. Dacă puiul devine prea gălăgios sau nu adoptă posturile de supunere, câinele mai bătrân s-ar putea să îl corecteze cu un lătrat aspru sau cu mârâituri. S-ar putea chiar să îl trântească la pământ şi să îl ţină acolo până când puiul se linişteşte.
Toate aceste răspunsuri sunt normale şi îl vor ajuta pe pui să se maturizeze şi să devină un adult respectuos. Cu toate acestea, dacă adultul este în mod constant agresiv sau răneşte puiul, consultaţi un dresor profesionist. Ar trebui să căutaţi îndrumările unui profesionist şi dacă adultul cel vechi nu bagă în seamă noul locatar al casei. Câteodată, este nevoie de ajutor în plus pentru a integra un pui nou, şi există cazuri în care câinele familiei pur şi simplu nu va accepta un intrus.
Atunci când adoptaţi un pui de la un crescător sau de la un adăpost, fiţi siguri că aveţi opţiunea de a-l aduce înapoi în cazul în care câinele deja existent nu îl va accepta. Câinele mai vechi ar trebui să fie mereu pe primul plan.
Puteţi să vă asiguraţi că menţineţi echilibrul oferind câinelui mai vechi la fel de multă atenţie ca şi celui nou, întotdeauna hrănindu-l şi oferindu-i gustările şi jucăriile primul, şi respectându-i în general rolul de purtător de cuvânt.
Într-un final, câinii vor stabili care este ierarhia dintre ei, dar pentru moment vechiul dumneavoastră prieten ar trebui să fie primul. Nu lăsaţi niciodată un pui singur cu un câine mai bătrân chiar dacă cei doi par că se înţeleg de minune. Un adult mai mare poate răni serios un pui mic. Atunci când nu puteţi să îi supravegheaţi, ţineţi puiul în siguranţă în cuşca lui.
Pentru că nu doriţi ca puiul să îşi petreacă întreaga lui viaţă între patru pereţi, este important să îl socializaţi şi să îi prezentaţi toate lucrurile distractive şi înfricoşătoare ale lumii din exterior. Luaţi-l la cumpărături, în parcurile aglomerate şi pe străzile din centru. Faceţi-i cunoştinţă cu persoane străine şi încurajaţi pe toată lumea să îl mângâie. Pentru a uşura formarea de prietenii, fiţi siguri că aveţi întotdeauna suficiente recompense cu dumneavoastră.
De asemenea, este o bună idee să vă lăsaţi periodic câinele în grija altcuiva timp de câteva ore o zi sau chiar o săptămână în primul său an de viaţă. Această persoană poate fi un prieten, o rudă sau de la o facilitate de cazare. Este bine pentru puiul dumneavoastră să aibă această experienţă fără dumneavoastră pentru scurte perioade de timp, astfel încât să ştie că totul poate fi în regulă chiar şi atunci când mama şi tata nu sunt în preajmă.
Pe lângă plimbările puiului în diferite locuri, oferiţi-i experienţe noi şi mai aproape de casă. Căutaţi oportunităţi să urcaţi şi să coborâţi cu el pe scări. Puneţi-l să meargă pe pungi de plastic întinse pe jos. Staţi cu el în bucătărie atunci când maşina de spălat vase este în funcţiune. Lăsaţi-l să stea în camera alăturată atunci când porniţi aspiratorul pentru prima dată şi, treptat, lăsaţi-l să se apropie dacă doreşte.
Porniţi aparatele din casă, scăpaţi pe jos tigăi şi, în general, faceţi gălăgie, continuând să fiţi veseli şi binedispuşi pentru puiul dumneavoastră în tot acest timp. Dacă se sperie, arătaţi-i încet care este sursa fricii sale, dar cu multe recompense şi vorbe vesele şi pozitive.
Statuile
Acesta este un joc care vă oferă o modalitate de a opri un câine foarte agitat şi a ajuta la prevenirea momentelor în care câinele sare pe dumneavoastră. La început, învâţaţi-vă câinele să şadă la comandă pentru a primi recompensa. După aceea, începeţi să vă mişcaţi braţele şi să săriţi, câinele dumneavoastră mai mult ca sigur va începe să vă imite şi să se joace cu dumneavoastră.
După puţin timp, opriţi-vă, staţi drepţi, cereţi câinelui să şadă şi recompensaţi-l atunci când vă ascultă. După ce câinele învaţă să se joace astfel cu dumneavoastră, introduceţi în joc şi alţi membri ai familiei sau prieteni. Arătaţi-le cum trebuie să se joace şi să recompenseze câinele, apoi daţi-i fiecărui participant să ţină o recompensă şi spuneţi „aleargă!”.
Toată lumea ar trebui să înceapă să se agite şi să scoată zgomote fericite până când dumneavoastră spuneţi „Statuie”, apoi toţi participanţii ar trebui să se oprească şi să stea drepţi. Persoana cea mai apropiată de câine îi cere acestuia să şadă şi îl recompensează. Apoi spuneţi din nou „Aleargă” şi reîncepeţi joaca.
Acest joc este foarte bun pentru a-i învăţa pe copii şi pe câini să se joace în siguranţă unii cu alţii. Copiii învaţă cum să comande câinelui să şadă, ceea ce îl împiedică pe acesta să sară pe ei, şi cum să îl calmeze atunci când devine prea implicat în joacă. Câinii învaţă că în momentul în care copiii se opresc din mişcare şi ei ar trebui să facă acelaşi lucru şi că este mai bine să stea în şezi decât să sară.
Adulţii ar trebui să supravegheze întotdeauna momentele de joacă dintre câini şi copii, astfel încât aceştia să nu se sperie şi să se accidenteze unii pe alţii.
