Comunicarea canină

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin

Comunicarea cu câinele dumneavoastră este o parte intrinsecă a dresajului. Înainte de a ne putea dresa cu succes câinii, trebuie să învăţăm limbajul canin. Aceasta nu înseamnă că trebuie să învăţăm să lătrăm. Câinii se bazează mai mult decât oricine pe limbajul corporal pentru a comunica între ei.

Pentru a înţelege acest limbaj, trebuie să înţelegem bazele comportamentului canin şi structurii sociale. Apoi, putem începe să învăţăm cum să comunicăm cu câinii şi sa îi dresăm pentru a deveni nemaipomenitele animale de companie care ştim că pot să fie.

Ierarhia socială

Câinii sunt de la sine animale sociale. În sălbăticie, tind să trăiască în haite care sunt alcătuite în special din indivizi înrudiţi. Haitele canine au câteva asemănări cu luminile umane, cu membrii cooperând câteodată pentru beneficiul comun şi alteori fiind în competiţie pentru resurse importante.

Câinii care sunt părinţi şi, în general, alţi câini adulţi din haită sunt în mod normal răbdători şi toleranţi cu puii. Ei sunt dispuşi să împartă mâncarea şi alte lucruri cu aceştia, dar această generozitate încetează atunci când puiul ajunge la adolescenţă.

Într-o haită de câini, există o ierarhie a puterii: indiviizii cu cel mai mare rang au un acces mai bun la resurse decât cei de rang inferior. Aceasta este o ierarhic relativă, nu una statică. Rangurile pot creşte sau scădea pe măsură ce se petrec schimbări în starea de sănătate a membrilor, a puterii sau vârstei. Ierarhia se poate schimba şi atunci când indivizii pleacă sau se alătură haitei.

Comunicarea socială

comunicarea-canina-1
Căţeaua-mamă îşi învaţă puii despre eticheta canină înainte ca ei să părăsească propriul cămin

 

Un câine crescut până la cel puţin opt săptămâni de viaţă de o mamă experimentată învaţă multe în legătură cu manierele sociale canine atât de la ea, cât şi de la fraţii şi surorile sale. Câinii bine socializaţi nu ajung să fie agresivi pentru că învaţă comunicarea şi comportameniul social potrivite, care sunt necesare pentru interacţiunile de succes cu alţi câini.

Cu câinii, ca şi cu oamenii, creşterea potrivită poate elimina agresivitatea şi poate face luptele fizice inutile. Fără a apela la luptă, doi câini bine socializaţi îşi pot rezolva disputele în legătura cu ierarhia şi teritoriul. Ei fac asta prin limbajul corporal.

Odată ce câinii au stabilit unde se află pe scara ierarhică unul faţă de celalalt şi dacă sunt compatibili, ei fie pleacă fiecare pe calea lui în mod diplomatic, ori se miros reciproc şi se împrietenesc.

Câinii care nu au ocazia să înveţe şi să exerseze aptitudinile sociale atunci când sunt pui tind să simtă un anumit disconfort când întâlnesc pentru prima dată alţi câini. Deseori, sunt agitaţi, fie încercând să pornească o luptă, fie să scape. Atunci când un câine speriat nu poate să scape, el se poate repezi înainte să atace pentru a se proteja.

Acest tip de acţiune ofensivă, chiar şi din partea unui câine înspăimântat, poate declanşa o reacţie agresivă din partea celuilalt câine. Dacă nici unul dintre ei nu se retrage, atunci tensiunea se acumulează iar această confruntare se poate transforma înlr-o luptă.

Este cel mai bine să alegeţi situaţiile sociale la care vă expuneţi câinele astfel încât să puteţi evita întâlnirile cu câinii agresivi. Câteodată, este nevoie doar de un singur incident pentru a vă transforma căţeluşul într-un animal agresiv.

Dacă aceste episoade de lăudăroşenie ale câinelui dau rezultate în alungarea altor câini, atunci comportamentul agresiv al câinelui îi oferă o autorecompensă şi poate deveni modul în care el interacţionează cu câinii pe care îi întâlneşte.

Dominanţa

caini-dominanti
Câinii dominanţi mari s-ar putea să se comporte destul de agresiv cu câinii mici şi supuşi.

 Dominanţa nu este acelaşi lucru cu agresivitatea, deşi cei doi termeni sunt adeseori folosiţi în mod greşit. Dominanţa este o atitudine de autoîncredere, care apare în tot ceea ce face un câine, în vreme ce agresiunea implică un conflict. Dominanţa este o calitate relativă, în funcţie de situaţie şi de companie. Un câine poate fi dominant faţă de un individ, dar în acelaşi timp poate fi supus altuia.

Un câine dominant nu trebuie să folosească în mod neaparal forţa fizică pentru a lua şi a îşi menţine controlul resurselor de care dispune sau a poziţiei înalte în scara socială a grupului. Oprirea unui conflict este un exemplu de comportament dominant diplomatic.

Un câine cu rang ridicat întrerupe conflictele dintre câinii cu ranguri mai mici decât el pur şi simplu prin interpunerea între aceştia. Acest tip de dominanţă cu preluarea controlului previne ca certurile dintre membrii aceleeaşi haite să se transforme într-o agresiune periculoasă.

Două reguli ale comportamentului canin

Regula nr. 1: un câine va încerca orice crede că îi poate oferi ceea ce îşi doreşte.

Regula nr. 2: atunci când comportamentul unui câine dă rezultate, câinele va continua să se comporte aşa.

Unor câini Ie place să fie părinţi adoptivi. Ei vor avea grijă de puii care nu sunt ai lor. Unii câini chiar vor hrăni şi îngriji pui de pisică sau ai altor specii.

 Interrelaţiile canine

Eticheta socială canină este destul de diferită de a noastră, dar este la fel de bogată. Nevoia de stabilire a unei ierarhii este bine implementată în mintea câinilor, aşa că atunci când doi câini se întâlnesc pentru prima dată, ei încearcă să stabilească imediat care dintre ei este şeful.

Câteodată, acest lucru este clar. De exemplu, un pui este imediat supus unui adult. El îşi arată supunerea prin rostogolirea pe spate şi prezentarea abdomenului. Ungerea botului adultului şi evitarea privirii acestuia.

Primul lucru pe care îl fac câinii atunci când se întâlnesc pentru prima oară este să se măsoare unul pe altul. Ei îşi miros unul altuia zona anală pentru a se prezenta; obţin informaţii despre vârsta, sexul şi starea sexuală a celuilalt câine; şi stabilesc rangul. Câinii au nişte glande pe fiecare parte a anusului, care eliberează o substanţă mirositoare atunci când elimină scaunul, este speriat sau se simte agresiv.

Atunci când un câine miroase anusul unui alt câine, el obţine toate aceste informaţii prin intermediul glandelor. Se întâmplă frecvent ca proprietarii bine manieraţi să încerce să întrerupă acest proces, dar toate acestea fac parte din a fi câine.

Pentru ca doi câini să se înţeleagă, ei trebuie în primul rând să stabilească cine este fiecare. Odată ce şi-au făcut introducerile, câinii îşi miros unul altuia faţa şi alte zone de interes. În final, este stabilit rangul fiecăruia şi ei pot să se joace împreună sau să se evite.

Cu toate că pentru mulţi dintre noi acest lucru pare extrem de nepoliticos, monta este o altă formă importantă a interacţiunilor câine-câine. Aşa cum probabil ştiţi, chiar şi câinii castraţi, de acelaşi sex se montează unul pe altul. Monta ar putea să fie o expresie a dominanţei, sau câinii s-ar putea ca, pur şi simplu, să se joace. Puii folosesc acest tip de joacă destul de frecvent.

Joaca este o parte extrem de importantă a modului în care câinii interacţionează unii cu alţii şi cu restul lumii. Chiar şi pe măsură ce îmbătrânesc, marea majoritate a câinilor nu îşi pierd niciodată dorinţa de a se juca.

Deşi joaca mai dură s-ar putea să pară destul de alarmantă, cu lătrături, mârâituri sau ciupituri, câinii au blana lor groasă, care îi protejează. Cu excepţia cazului în care ei se luptă evident, nu este nevoie să interveniţi.

Comportamentul diplomat

Multe dintre comportamentele canine exprimă intenţii pacifiste. Câinii folosesc aceste comportamente pentru a-şi face prieteni şi pentru a reduce tensiunile dintre ei şi alţi câini. Ei folosesc, de asemenea, comportamentele diplomate când interacţionează cu oamenii, deşi câteodată mesajul nu este înţeles cum trebuie de către noi la fel de clar cum ar face-o un alt câine.

Câinii dau deseori din coadă atunci când vor să îşi facă prieteni sau când vor să Iacă pe plac superiorilor lor, dar bătăile din coadă nu înseamnă întotdeauna un câine prietenos.

Există diferite tipuri de bătaie din coadă: rapidă, înceată, ţeapană şi relaxată. Fiecare tip reprezintă o stare de spirit diferită, aşa că modul în care câinele dă din coadă vă poate spune foarte multe despre starea lui de spirit dintr-un anumit moment. Un câine care îşi foloseşte coada pentru a indica prietenia şi relaxarea sa, va avea o bătaie largă şi relaxată.

Coada nu va fi nici ridicată, nici lăsată între picioare. Un câine mai puţin sigur pe situaţie îşi poate indica supunerea prietenoasă prin legănarea rapidă a cozii, dar ţinând-o jos şi asumându-şi o postură joasă atunci când se întâlneşte cu un câine dominant.

 Linsul este un alt mod în care câinii îşi prezintă diplomaţia. Ei se ling unii pe alţii pentru a-şi arăta afecţiunea şi câteodată respectul sau stima.

Agresivitatea
agresivitatea

Unii câini sunt agresivi cu străinii chiar şi atunci când stăpânii primesc aceste persoane în casă ca musafiri. Reacţia este puternică în special în cazurile câinilor ai căror stăpâni primesc musafiri destul mai rar.

Copiii mici sunt un declanşator destul de comun al agresiunii la câinii care nu au fost crescuţi alături de unul. Vocea lor ascuţită şi mişcările bruşte sunt similare cu ale animalelor vânate, aşa că nu este surprinzător atunci când un câine reacţionează prin alergarea sau ciupirea copilului. Faţa copiilor mici este la acelaşi nivel cu cea a câinilor, mărind riscul muşcăturilor la nivelul capului.

Cu metode pozitive de dresaj, câinii pot fi determinaţi să fie mult mai relaxaţi şi mai politicoşi în prezenţa străinilor şi a copiilor, dar este nevoie de cunoştinţe şi experienţa pe care proprietarii nu le posedă în general.

În cazul în care câinele dumneavoastră este nervos şi neprietenos în compania oamenilor, s-ar putea să fie cel mai prudent să căutaţi ajutor profesionist din partea unui dresor sau specialist în comportament.

Dacă animalul dumneavoastră se comportă în oricare dintre următoarele moduri, discutaţi cu medicul veterinar şi rugaţi-l să examineze câinele pentru a detecta eventuale probleme de sănătate care îl pot face să se comporte aşa de agresiv sau protector:

• se repede la oameni, în special copii;

•  devine rigid şi mârâie sau muşcă atunci când cineva se apropie de el;

• în apărarea hranei, aşternutului sau alte resurse;

• alţi câini.

Atunci când nu există nicio cauză medicală aparentă pentru agresivitatea câinelui dumneavoastră, întrebaţi veterinarul dacă vă poate recomanda un dresor cu experienţă sau un specialist în comportamentul canin pentru a rezolva această problema.

muscaturile-de-caine

Mușcăturile de câine

Realitatea este că în fiecare an, numărul persoanelor mușcate de câini șochează de fiecare dată. Multe dintre aceste mușcături au ca victime copiii și alte

Citește mai mult »
mutarea-unui-câine

Mutarea unui câine

Mutatul poate fi greu pentru un câine și este una dintre cele mai frecvent întâlnite situații când câinii se pierd. Pentru a-i asigura siguranța, indiferent

Citește mai mult »
cainele-pierdut

Câinele pierdut

Ce faceți în eventualitatea în care câinele dumneavoastră se pierde? Multe persoane au fost în această situație la un moment dat. De obicei, câinele este

Citește mai mult »

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.