Unele comportamente canine normale implică ronţăitul, ruperea unor lucruri şi săpatul de gropi. Deşi normale, aceste comportamente pot distruge bunuri personale şi pot să creeze mizerie în casă şi curte. Marea majoritate a acestor comportamente pot fi controlate dacă le anticipaţi şi oferiţi câinelui alte alternative pentru a-şi consuma energia.
Mestecatul este natural şi sănătos pentru câini: menţine dinţii curaţi, maxilarele puternice şi poate fi o modalitate plăcută de a petrece timpul. Dieta câinilor sălbatici implică mult mestecat puternic doar pentru supravieţuire.
Mâncarea comercială canină poate că este nutritivă, dar nu oferă suficient exerciţiu pentru a satisface, aşa că marea majoritate a câinilor caută alte lucruri să roadă. Câinii nu au conceptul valorii în bani a lucrurilor pe care le ronţăie. Pentru ei, valoarea este măsurată în satisfacţia pe care le-o oferă respectivul obiect.
Anticipaţi aceste accidente coborând la nivelul câinelui dumneavoastră şi verificând ce este prin jur. Curiozitatea va atrage câinii la orice iese în evidenţă sau atârnă – mânere şi clanţe, colţuri de mobilă, draperii, plantelor de casă şi ciucuri. Câinilor le place mirosul proprietarilor lor, aşa că vor ronţăi obiecte care sunt purtate aproape de piele sau ţinute în mână cum ar fi stilouri, cărţi, ochelari, mausul de la computer, pălării, mănuşi şi lenjerie.
Câinii sunt atraşi de mirosurile de mâncare şi vor ronţăi obiecte necomestibile care au fost impregnate cu mirosul de mâncare, inclusiv telecomenzi (pizza, popcorn), volanul maşinii (burgeri de la fast-food) şi covoare sau alte lucruri de pe podea (mâncare vărsată pe jos).
Pentru a-l împiedica să vă roadă lucrurile, învăţaţi-l să îşi exerseze gura pe oase de ronţăit şi jucării. Câteodată, un câine preferă o jucărie moale, dar altădată doar ceva tare de ronţăit îl va satisface, aşa că oferiţi-i jucării cu texturi diferite. În loc ca, pur şi simplu, să le lăsaţi pe jos astfel încât să le descopere singur, prezentaţii personal noile jucării. Asta îl va ajuta să facă diferenţa dintre propriile jucării şi toate celelalte obiecte pe care le găseşte în casa dumneavoastră.
Învăţaţi-vă câinele să îşi roadă propriile jucării ţinând cel puţin două disponibile tot timpul. Atunci când câinele roade ceva ce nu ar trebui, întrerupeţi-l distrăgându-i atenţia cu una dintre jucării.
Lăudaţi-l că roade propria jucărie. Această jucărie de înlocuire îşi va îndeplini cel mai bine rolul dacă are o textură asemănătoare cu a obiectului interzis pe care îl înlocuieşte; oferiţi-i o jucărie de cârpă dacă ronţăia un material textil sau o jucărie mai tare dacă îşi încerca dinţii pe ceva din plastic tare sau din lemn.
Câinii, şi în special puii, rod de obicei (şi câteodată înghit) obiecte cum ar fi hârtia şi firele. Ei fac acest lucru din diverse motive, inclusiv foame, probleme digestive, sau plictiseală şi curiozitate. Pentru a preveni formarea acestui obicei, limitaţi accesul în zonele cu tentaţiile interzise şi ghidaţi preferinţele câinelui încurajându-l să se joace cu jucării care au texturi şi arome interesante.
Schimbaţi recompense în mâncare şi cu jucării pentru obiectele pe care le are câinele în gură, astfel încât să se obişnuiască să elibereze de bunăvoie orice ţine în gură. Cereţi-i să lase o jucărie şi oferiţi-i recompensă pentru asta. Apoi înapoiaţi-i jucăria, astfel încât să înveţe că acest joc de schimb îi oferă foarte multe recompense.
Foarte curând, veţi putea să recuperaţi jucării sau alte obiecte furate fără a fi nevoie de o alergătură dramatică (şi mai mult ca sigur neproductivă). Orice obiect pe care îl roade un câine poate fi periculos, aşa că nu există o jucărie de ronţăit perfect sigură. Verificaţi jucăriile câinelui, astfel încât să nu aibă părţi desprinse care ar putea să cadă şi să fie înghiţite.
Dacă jucăriile devin atât de mici încât să fie înghiţite, aruncaţi-le. În cazul în care firele electrice se întind prin locuri la care câinele dumneavoastră are acces, el ar putea să încerce să roadă şi din acestea, trecând de izolaţia lor de plastic şi putând să se ardă sau să se electrocuteze. Pe firele care nu pot fi ascunse sau mutate pot să fie puse produse neplăcute la gust, dar unii câini nu sunt deranjaţi de aceste arome şi s-ar putea să le roadă oricum.
Este cel mai bine să nu îi permiteţi accesul în camera respectivă până când nu încetează cu ronţăitul obiectelor.
Unii câini devin curioşi în legătură cu plantele din casă şi curte, şi ar putea să ronţăie frunzele care atârnă. Acest lucru poate fi periculos pentru că multe flori şi plante ornamentale conţin substanţe toxice pentru câini. Dacă aveţi plante de apartament sau în grădină, aflaţi care varietăţi sunt toxice pentru câini şi ţineţi puii care ronţăie departe de acestea.
Unii pui ignoră plantele din ghivece, dar consumă pământul din acestea. Pentru a preveni acest lucru, acoperiţi pământul cu un guler din pânză metalizată sau plasă de sârmă. Tăiaţi un cerc cu diametrul ghiveciului din care apoi tăiaţi un cerc în centru de diametrul tulpinii plantei. Puneţi acest guler în jurul plantei pentru a proteja planta de căţel.
Săpatul este un alt comportament natural care poate eşua. Anumite rase au o moştenire ereditară care îi face în mod deosebit dedicate săpatului. Câinii Daehshund au fost crescuţi pentru a urmări bursucii în tuneluri înguste din subteran. Terrierii erau crescuţi pentru a vâna şobolani si alte animale dăunătoare care sapă galerii subterane sau se adăpostesc sub pietre.
Câinii de tip Spitz (de la Pomeranianla Malamut) au evoluat în climatul nordic unde săpau după şoareci pentru a-i mânca, pentru a îngropa bucăţi de carcase ale animalelor vânate pentru a le consuma mai târziu, şi pentru a trece de permafrost astfel încât să îşi construiască vizuine de fătat în solul mai cald de dedesubt. Pentru aceste rase, săpatul este un stil de viaţă care rareori dispare.
În zilele noastre, câinii sapă pentru a face mişcare, pentru a scăpa de plictiseală, pentru a-şi îngropa „comori”, pentru a-şi face un loc confortabil în care să stea, pentru a vâna rozătoare si pentru a explora mirosurile şi sunetele pe care le simt in pământ. Cei care se bucură în mod deosebit de săpat sunt puii adolescenţi care au foarte multă energie şi curiozitate; şi cu cât este mai mare câinele cu atât mai mari sunt gropile. Mulţi ajung să renunţe la acest obicei atunci când devin adulţi, dar există şi cazuri când acest lucru nu se întâmplă.
Pentru a descuraja săpatul in grădină, umpleţi orice groapă pe care a săpat-o şi apoi oferiţi-i un loc în care să aibă voie să sape. Săpaţi o groapă într-un loc ferit. Învăţaţi-vă câinele să sape în locul acela îngropând parţial câteva jucării sau recompense. Dacă nu înţelege imediat ideea, când vă jucaţi cu el săpaţi în joacă şi scoateţi când el vă vede unele dintre comorile ascunse. Lăsaţi-l să le vadă şi să le miroasă, apoi reîngropaţi-le parţial pentru a-l face pe el să le scoată.
Timp de o săptămână, duceţi-vă zilnic la locul respectiv şi încurajaţi-l să sape, lăudându-l şi aplaudându-i eforturile. Dacă încearcă să sape într-un loc nepotrivit, întrerupeţi-l, duceţi-l la locul aprobat şi lăudaţi-l pentru că sapă acolo.
Pământul proaspăt săpat este toarte tentant pentru câini, aşa că dacă sapă în altă parte, acoperiţi groapa, dar de data aceasta, spre final puneţi puţine fecale ale câinelui, acoperindu-le apoi cu un strat subţire ele pământ. Marea majoritate a câinilor preferă să evite propriile fecale, aşa că vor ezita să sape într-un loc în care acestea există.
Acest truc nu va funcţiona în cazul căţeluşilor sau câinilor care îşi consumă sau se joacă cu propriile fecale. Dacă acesta este si cazul dumneavoastră, atunci tot ce puteţi face este să ţineţi câinele departe de vechile gropi până când învaţă unde trebuie să sape.
Unii câini îşi manifestă plăcerea de a săpa în casă, unde îngroapă jucării şi oase lângă sau sub pernele de pe canapea, sau scaun, sau le ascund sub aşternuturile cuiva. Câinii îngroapă în mod instinctiv oasele pentru a le ascunde de alţi câini. Dacă locul în care le ascund este descoperit şi comoara dispare atunci când câinele se întoarce, el va căuta un loc şi mai ascuns data viitoare.
Atunci când vă vedeţi câinele îngropându-şi o comoară sub mobila dumneavoastră, aşteptaţi până când termină, apoi luaţi lucrul pe care îl îngropase şi puneţi-l undeva unde nu poate să îl ajungă timp de o oră sau mai mult, după care daţi-i-l înapoi. Ţineţi-I sub observaţie pentru a fi siguri că nu îl îngroapă din nou în acelaşi loc sau în altă parte. Dacă o face, furaţi-l din nou.
Verificaţi în mod periodic ascunzătorile preferate ale câinelui pentru a vă asigura că acesta nu a ascuns acolo ceva atunci când nu eraţi atenţi. În cazul în care descoperiţi că a făcut acest lucru, luaţi obiectul respectiv şi puneţi-l într-un loc unde câinele îl va găsi accidental. Câinele va fi foarte mirat să îl găsească acolo.
Atunci când observă că lucrurile pe care le ascunde continuă să dispară de sub perne, el va găsi un loc mai sigur, şi să sperăm mai potrivit, în care să le ascundă.
Dacă sapă sub gard pentru a evada, încercaţi să umpleţi gaura cu cărămizi şi pietre sau cu un amestec de pietre şi fecale ale câinelui.
Dacă asta nu îl opreşte, săpaţi un şanţ cam de 30 de centimetri chiar sub gard. Puneţi în acest şanţ plasă de sarma ataşând-o de partea inferioară a gardului şi îngropati-o. O altă soluţie este să folosiţi gard electric pentru vite. (Verificaţi legislaţia locală pentru a vă asigura că este permisă instalarea unui astfel de gard în zona în care trăiţi).
Înstalaţi un fir la 15-30 centimetri de sol şi ataşaţi-l de gard folosind izolatori de plastic de 15 centimetri. Atunci când câinele îşi va coborî capul pentru a săpa, va primi un mic şoc electric care este suficient de neplăcut pentru a-l face să înceteze.
Cele mai frecvent întâlnite motive pentru ca un câine să încerce să scape sunt plictiseala, lipsa de mişcare şi dorinţa de împerechere. Încercările de evadare pot fi terminate oferindu-i zilnic câinelui suficiente lucruri de făcut, mişcare şi contact social cu familia. Castrarea câinilor elimină dorinţa lor de a-şi găsi parteneri şi opreşte încercările de evadare motivate hormonal.
