Multe dintre comportamentele canine de genul săritului pe oameni, mirosirea pantalonilor sau tragerea de lesă pot părea nepoliticoase, iar altele cum ar fi ciupitul, ignorarea comenzilor şi repezirea pe uşă pot fi de-a dreptul periculoase. Aceste comportamente pot fi schimbate învăţându-vă câinele activităţi care îl vor ajuta să exerseze maniere mai bune şi mai sigure.
Atunci când câinii îşi întâlnesc prietenii lor canini, deseori încep să sară unii pe alţii, într-un salut vesel şi gălăgios. Câinele s-ar putea să dorească să facă acelaşi lucru şi cu dumneavoastră. Metoda veche de descurajare a acestui comportament era pedepsirea câinelui; dar pentru a fi eficientă, această metodă trebuia aplicată de toată lumea pe care o salută câinele, lucru imposibil pentru câini şi destul de dificil pentru mulţi oameni.
Chiar şi când pedepsele sunt aplicate cum trebuie, mulţi câini par să considere că împingerile şi corecţiile pe care le primeau făceau săritul mai distractiv, ca şi cum se respingeau din alţi câini.
Este mult mai eficient (şi mai uşor) să vă învăţaţi câinele să nu sară atunci când vrea atenţie decât să îl pedepsiţi pentru că sare. Atunci când câinele este insistent şi rapid cu săritul, aţi putea să începeţi lecţiile de „şezi pentru atenţie” din partea cealaltă a gardului sau porţii.
Asta învaţă câinele şi să nu sară pe poartă atunci când intră cineva pe uşă. De pe cealaltă parte a barierei — şi o poartă pentru copii pusă în hol funcţionează – daţi câinelui comanda de şezi, recompensaţi-l şi mângâiaţi-l.
În cazul în care sare, faceţi un pas înapoi şi staţi liniştiţi până când se aşază singur sau din nou ca răspuns la o comandă. Atunci când îşi aduce aminte să nu mai sară de câteva ori la rând, plecaţi din locul acela şi reveniţi după câteva minute. Acest lucru va mări nivelul excitaţiei şi va permite un progres în antrenament.
Atunci când câinele învaţă să vă primească politicos de pe cealaltă parte a gardului, repetaţi exerciţiul fără obstacol între voi. Câinele va începe să prindă imediat ideea, probabil de la prima lecţie, dar va fi nevoie de câteva săptămâni de repetiţii pentru ca noul comportament de primire să îl înlocuiască complet pe cel vechi.
Pentru păstrarea bunelor maniere în prezenţa musafirilor, învăţaţi-vă câinele să stea pe un preş. Un preş sau un mic covor este o zonă vizuală şi tactilă, care îl face uşor să ştie că este într-un loc în care trebuie să fie. Acesta poate fi plasat oriunde doriţi să fie câinele atunci când primiţi musafirii. Pentru un câine mic, acest loc poate fi chiar un scaun sau taburet pentru că, astfel, câinele nu va mai fi pe jos unde există riscul să fie călcat în agitaţia creată.
Un alt comportament considerat obraznic este comportamentul de păstorit. Câinii ciobăneşti încearcă deseori să controleze mişcarea oamenilor în acelaşi mod în care ar face-o cu oile sau cu vitele.
Acest comportament include ciupitul de picioare dintr-o parte sau din spate, şi blocarea mişcărilor oamenilor folosindu-şi corpul pentru a le modifica mişcările. Acest comportament s-ar putea să fie enervant pentru adulţi şi înspăimântător pentru copii, şi ar putea avea ca rezultat glezne învineţite, haine rupte şi căderi neplăcute.
Pentru a vă deprinde câinele să renunţe la acest comportament, învăţaţi-l că la dumneavoastră nu va funcţiona. Dacă vă blochează din faţă, intraţi uşor în el ca şi cum n-aţi fi observat că este acolo. Fiţi atenţi să nu vă împiedicaţi peste el şi ţineţi-vă picioarele aproape de pământ pentru a nu-l călca pe labe.
Dacă încearcă să vă apuce de pantofi sau de pantaloni, opriţi-vă din mişcare şi staţi calmi. Priviţi drept înainte ignorându-l până când încetează. Apoi, cereţi-i să şadă, lăudaţi-l pentru asta şi apoi continuaţi să mergeţi. Dacă acest comportament se repetă, cereţi-i să stea în şezi din nou. În cazul în care face acelaşi lucru şi a treia oară, oferiţi-i o pauză.
Acest comportament nu este singurul atunci când câinele va încerca să ciupească. Câinii se ciupesc unii pe alţii atunci când se joacă şi vor încerca acelaşi lucru şi în momentele de joacă cu oamenii. Preveniţi acest obicei nepermiţându-i niciodată să vă ciupească atunci când vă jucaţi încă de când este pui.
Atunci când câinele devine excitat şi începe să ciupească, este bine să aveţi mereu la îndemână jucării pentru ca să înlocuiţi carnea dumneavoastră cu acestea. Un câine care începe să ciupească atunci când devine agitat nu ar trebui să fie niciodată lăsat nesupravegheat în preajma copiilor până când nu învaţă să se joace liniştit.
Atunci când puiul dumneavoastră începe să vă ciupească, plângeţi-vă ca şi cum v-ar durea tare. Puii de sub opt săptămâni vor răspunde la un plânset ascuţit, dar după această vârstă vor răspunde ciupind mai tare, ca şi cum ar corecta un căţel plângăreţ.
Pentru aceşti pui folosiţi un „Au” de tonalitatea joasă, care să sune ca şi cum aţi fi fost loviţi. Dacă puiul ignoră asta şi continuă să ciupească, luaţi o pauză de cinci minute. Puneţi-l să stea în cuşcă sau în ţarc, sau părăsiţi locul de joacă pentru aceste cinci minute.
Atunci când vă întoarceţi, vorbiţi blând cu el şi mângâiaţi-l. Dacă puiul este blând, încheiaţi pauza. În cazul în care, însă, continuă, mai lăsaţi-l singur încă zece sau cincisprezece minute, apoi veniţi din nou să îl verificaţi. El va dormi probabil; puii manifestă acest comportament mai ales când le este somn.
Unul dintre cele mai ruşinoase comportamente pe care le suportăm din partea câinilor este mirositul pantalonilor. Este natural pentru câini să îşi miroasă zonele intime unii altora, aşa că nu este surprinzător că încearcă să facă acelaşi lucru şi cu noi.
Marea majoritate a oamenilor nu apreciază acest comportament. O modalitate de a stopa acest comportament este să vă învăţaţi câinele să şadă când vă salută. În acest fel, el nu va avea aceeaşi mobilitate şi vă veţi putea poziţiona dumneavoastră sau musafirii dumneavoastră astfel încât să nu vă poată mirosi.
În cazul în care câinele manifestă frecvent acest comportament, treceţi-vă uşor mâna peste zona pe care o miroase, cu palma spre dumneavoastră, lovind încet cu lateralul mâinii botul câinelui. Nu faceţi acest lucru tare, ci pur şi simplu ca şi cum aţi şterge nişte praf de pe pantaloni. Va funcţiona cel mai bine dacă vă comportaţi ca şi cum nu l-aţi observa când faceţi asta. Imediat ce încetează, opriţi-vă din mişcarea de pendulare a mâinii.
Este jenant atunci când câinele nu vine la comandă, dar un răspuns inconstant la chemare este periculos pentru câinele dumneavoastră. Dacă el aleargă o pisică în stradă şi va ignora chemarea, ar putea să fie lovit de o maşină. Pentru a preveni o astfel de întâmplare, este important să vă învăţaţi câinele să vină atunci când este chemat. Începeţi dresajul făcând ca faptul că vine la dumneavoastră când îl chemaţi să pară cel mai grozav lucru posibil.
Asta înseamnă să îl recompensaţi mereu când vine la chemare şi evitând să vă chemaţi câinele ca să îl pedepsiţi sau să faceţi orice ce nu îi place. Daca va ignora în continuare chemarea, ţineţi-l în lesă atunci când vă aflaţi cu el în zone neîngrădite până când va fi de încredere.
Pentru a vă învăţa câinele să vină la comandă. Începeţi să îl chemaţi atunci când el deja se îndreaptă spre dumneavoastră. Spuneţi „vino” sau „aici” şi dacă răspunde încet, retrăgeţi-vă în joacă de câteva ori, tentându-l să vă urmărească. Lăudaţi-I de fiecare dată când se apropie de dumneavoastră şi recompensaţi-l cu o jucărie, gustare sau jucându-vă cu el când ajunge la dumneavoastră.
Variaţi recompensele pe care Ie folosiţi, dar asiguraţi-vă că de fiecare dată îi plac câinelui foarte mult. Faceţi acest lucru de cel puţin 10 ori pe zi în diferite situaţii, astfel încât câinele să îşi formeze un obicei de a veni la dumneavoastră atunci când este chemat, indiferent de situaţia în care vă aflaţi.
Un alt comportament potenţial periculos este repezirea pe uşă. Pentru un câine, o uşă deschisă reprezintă o invitaţie personală să ajungă afară, aşa că închideţi cu atenţie orice uşă care îi oferă această posibilitate. Uşile lăsate deschise sunt frecvent întâlnite în casele cu copii şi musafiri care vin şi pleacă. Câinii învaţă repede să profite de aceste neatenţii, aşa că luaţi în considerare posibilitatea de a vă instala arcuri la porţi şi uşi exterioare pentru ca să se închidă singure.
Din motive de siguranţă, învăţaţi-vă câinele să aştepte permisiunea pentru a ieşi pe uşă sau poartă. În timp ce câinele învaţă această importantă regulă de siguranţă, asiguraţi-vă că toată lumea din familie ştie că trebuie să i se spună câinelui să aştepte înainte de a deschide o uşă care dă afară.
Începeţi prin a vă ţine câinele în lesă atunci când ieşiţi. După ce aţi atins clanţa, spuneţi câinelui să aştepte. Atingeţi clanţa, dar nu deschideţi uşa şi recompensaţi-vă câinele. Deschideţi uşa uşor (fiţi pregătiţi să opriţi câinele dacă încearcă să iasă), apoi recompensaţi-vă câinele. Repetaţi procesul deschizând uşa din ce în ce mai mult.
Atunci când câinele aşteaptă cu uşa deschisă larg, lăudaţi-l, recompensaţi-l şi permiteţi-i să treacă. Faceţi ca perioada în care trebuie să aştepte să fie mărită treptat. Atunci când poate aştepta cel puţin zece secunde cu uşa deschisă începeţi să adăugaţi distracţii afară cum ar fi oameni care se joacă aport, câini care sunt plimbaţi şi copii pe biciclete.
Atunci când câinele poate rezista tentaţiei fără a se repezi afară, sunteţi gata să treceţi la lucrul fără lesă. Pentru ca acest comportament să devină un obicei va fi probabil nevoie de câteva săptămâni de exerciţii.
Atunci când începeţi dresajul fără lesă pentru a aştepta la uşi, ataşaţi un cordon subţire de câţiva metri lungime înainte de a înlătura lesa. Staţi pe acest cordon sau legaţi-l de ceva rezistent dacă suspectaţi că animalul va ţâşni pe uşă când veţi înlătura lesa. Când se va vedea fără lesă, câinele s-ar putea să creadă că este liber şi să fugă pe uşă afară, dar cordonul lung îl va împiedica să evadeze.
Ieşitul la plimbare s-ar putea să fie printre cele mai plăcute momente de care vă veţi bucura împreună cu câinele dumneavoastră. Dar un câine care trage în lesă în timp ce vă plimbaţi va face din aceasta o experienţă neplăcută.
Un câine trage de lesă pentru că vrea să mergeţi mai repede şi să exploraţi mai mult teren, iar atât timp cât acest lucru va funcţiona, el va continua să o facă. Pentru a preveni sau a repara un astfel de comportament, învăţaţi-vă câinele că trasul nu face nimic altceva decât să îl încetinească.
Prindeţi lesa de zgardă sau de ham, spuneţi-i „hai să mergem” şi începeţi să vă plimbaţi. Imediat ce începe să tragă, încetiniţi ca şi cum trasul de lesă ar acţiona frânele. În cazul în care el continuă să tragă, opriţi-vă complet. Staţi nemişcaţi până când încetează să mai tragă, şi apoi continuaţi să mergeţi. Dacă el continuă să tragă mai mult de trei secunde după ce v-aţi oprit, începeţi să mergeţi uşor înapoi.
Câinele, observând că pierde teren, se va întoarce şi se va uita la dumneavoastră pentru a afla de ce se întâmplă acest lucru. Atunci când face aşa, lesa se va detensiona uşor, Imediat lăudaţi-l şi continuaţi să mergeţi.
În cazul în care este foarte puternic şi trage atât de tare încât se sufocă sau tuşeşte, încercaţi să folosiţi un căpăstru pentru a putea merge mai uşor. Această versiune pentru câini foloseşte un opritor printr-un mecanism ca de pârghii şi nu prin forţă sau durere, întorcând uşor capul câinelui spre lateral atunci când trage.
Dacă doreşte să continue să privească înainte, va trebui să se oprească şi să permită detensionarea lesei. Cu ajutorul căpăstrului, chiar şi o persoană mică şi firavă va putea să plimbe un câine mare şi puternic.
