„Citirea” câinelui dumneavoastră

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin

Una dintre metodele prin care câinele dumneavoastră îşi exprimă starea pe care o are este prin limbajul corporal. Interacţiunile noastre cu un câine pot fi pozitive sau negative, depinzând mult de cum citim limbajul corporal. Depinde de noi să învăţăm cum să îl interpretăm.

În limbajul canin, posturile şi mişcările exprimă dispoziţia, rangul şi intenţiile. Aceste mesaje, deşi înţelese clar de câini, pot câteodată să fie confuze pentru oameni. De exemplu, doar pentru că un câine dă din coadă nu înseamnă neapărat că este prietenos sau că va primi cu bunăvoinţă apropierea dumneavoastră. Bătaia din coadă poate însemna că animalul este speriat şi speră că nu îl veţi răni.

Sau ar putea să însemne că se pregăteşte pentru o confruntare şi că ar putea să vă muşte dacă îi încălcaţi teritoriul. Cum vă puteţi da seama ce vrea de fapt câinele să comunice?

Trebuie să vă uitaţi Ia toate mesajele corporale pe care le transmite câinele – acestea sunt transmise prin expresi facială, bătaia cozii şi poziţia corporală. Interpretarea limbajului canin poate fi mai dificilă atunci când este vorba de un câine care are urechile sau coada tăiate, a cărui coadă este în mod natural curbată peste spate, sau ale cărui urechi atârnă.

Din cauză că aceşti câini nu vor prezenta toate tipurile de semnale clasice de agresiune sau frică, trebuie să acordaţi atenţie specială mesajelor pe care le puteţi interpreta.

caine-fricos
Câinii fricoşi sau speriaţi îşi pun coada între picioare sau îşi feresc privirea. Nu totţi câinii prezintă toate semnele, aşa că fiţi atenţi la toate semnele corporale.

Un câine fericit si jucăuş se apleacă înainte, dar într-o manieră mult mai puţin agresivă decât o face când este alert sau agresiv. Coada îi este relaxată, bătând într-un ritm regulat dacă doar este fericit sau calm, dacă este energizat şi dornic de joacă.

Poate chiar să prezinte un „rânjet” canin, clar diferit decât un mârâit – deşi dinţii s-ar putea să fie expuşi, gingiile nu sunt, iar muşchii faciali sunt relaxaţi, aşa că sunt mai puţine riduri pe faţa lui.

În cazul în care este jucăuş şi excitat, s-ar putea să sară, să facă o plecăciune în joacă, sau să latre, chiar să bombănească fericit. Atât lătrăturile, cât şi bombănelile de joacă sunt emise pe un ton mult mai ridicat decât cele care reprezintă iritaţia şi agresivitatea.

Atunci când sunt speriaţi, câinii încearcă să se facă cât mai mici posibil. S-ar putea să se retragă şi chiar să îngenuncheze, şi îşi feresc privirea. În general, coada este lăsată sau chiar între picioare. S-ar putea să îşi lingă buzele într-o manieră nervoasă, să se rostogolească pe spate pentru a-şi prezenta abdomenul sau să urineze.

Încordarea, urechile spre înainte şi o uşoară ridare a feţei sunt toate semne ale unui câine alert. Coada sa poate fi în sus sau dreaptă şi s-ar putea să o bată încet dintr-o parte în alta. Un câine în stare de atenţie poate deveni agresiv foarte repede, sau s-ar putea doar să încerce să îşi dea seama cine se apropie.

Prin comparaţie, un câine relaxat indică acest lucru printr-o relaxare generală a posturii şi muşchilor faciali. Gura poate fi uşor deshisă şi, în general, nu există ridare a feţei. Coada este relaxată.

Câinii arată agresivitatea în mai multe feluri. Aşa cum este cazul şi pentru alte animale, instinctele unui câine în faţa pericolului sunt să lupte sau să fugă. Rolul instinctului de luptă în agresivitate este evident, dar surprinzător instinctul de fugă este mult mai probabil să incite un incident care implică agresivitatea.

Un bun exemplu în potenţialul agresiv al instinctului de frică este următorul: de un câine speriat se aproprie un alt câine şi doreşte să fugă. Dacă animalul speriat este prins cu o lesă, el nu poate fugi. Devine şi mai speriat, şi atunci îl atacă pe celălalt. Deşi acest lucru ar putea să pară agresivitate pentru observatorul normal, este mai mult o ilustrare a comportamentului frică-agresivitate.

Câinii fricoşi-agresivi sunt mult mai predispuşi să muşte decât câinii dominanţi. În loc de luptă, unii câini fricoşi-agresivi îşi vor curba coada sub stomac şi se vor retrage cu spatele din faţa ameninţării, în timp ce îşi arată dinţii şi mârâie pe un ton jos.

În general, câinii dominanţi-agresivi sunt cei mai predispuşi să prezinte comportamentul de luptă. Ei se apleacă spre înainte pe degete, încercând să pară mai mari. Îşi arată dinţii, şi corpul şi faţa înţepenesc, prezentând riduri faciale adânci. Urechile sunt îndreptate spre înainte, coada se mişcă ţeapănă încet dintr-o parte în alta şi stau nemişcaţi.

Coama este alcătuită din părul de pe spatele câinelui care este ridicat atunci când acesta este fricos sau agresiv, făcându-l să pară chiar mai mare decât este cu adevărat. Prezentarea coamei este un semn clar că acel câine simte înlr-un fel sau altul anxietate, dar nu este la acelaşi nivel de agresivitate cu mârâitul şi prezentatul colţilor.

De exemplu, câinele poate să-şi prezinte coama atunci când cunoaşte un câine străin. S-ar putea să observaţi un astfel de comportament când doi câini se adulmecă reciproc. Odată ce au stabilit care este relaţia dintre ei şi cad la pace, coama dispare.

Este dificil să vedeţi ridicarea coamei la rasele cu blană lungă cum ar fi Chow Chow. În contrast, două rase de câini au coamă naturală; Rhodesian Ridgeback şi Ridgeback tailandez. Există ocazional şi metişi ai acestor rase.

Coama de la aceste doua rase nu reprezintă un semn al agresivităţii.

Porţiunea dinţilor care este expusă, adâncimea ridurilor faciale de pe botul unui câine şi poziţia urechilor pot comunica o varietate de emoţii, de la excitaţie la frică. Cuplate cu poziţia corpului unui câine, expresiile faciale sunt o bună indicaţie a intenţiilor unui câine.

În general, câinii îşi arată colţii datorită fricii, agresivităţii sau atunci când se luptă în joacă. Nivelul agresiunii şi intenţia de atac sunt indicate de suprafaţa expusă a dinţilor şi a gingiilor. Un câine care îşi arată doar câţiva dinţi probabil doar emite o avertizare.

Cu cât sunt arătaţi mai mulţi dinţi, avertizarea este din ce în ce mai serioasă. Odata ce un câine îşi arată dinţii în întregime şi pe lângă aceasta şi gingiile, ameninţarea devine iminentă.

Există, de asemenea, câini care îşi expun dinţii într-un “zâmbet”. Deşi neobişnuit, unii câini par chiar că zâmbesc înlr-un mod prietenos, ca un salut sau într-o stare de excitare. Spre deosebire de mârâit şi grimasă, acest zâmbet este destul de prietenos şi benign.

caine-zambitor
Unii câini prezintă ceea ce este numit zâmbet sau rânjet canin.

Experţii susţin că acest lucru provine dintr-un comportament de supunere pe care îl au lupii, sau ar putea fi o funcţie a comportamentului „flehmen”, o metodă de comunicare, mai primitivă, care implică sistemul olfactiv. Acesta trimite semnale olfactive creierului prin lobul de deasupra incisivilor mai mult decât prin intermediul nasului.

Acest zâmbet asemănător cu cel uman ar putea să fie pur şi simplu rezultatul relaţiei noastre apropiate cu câinii – câinii deseori imită oamenii şi prin comportamente care îi fac pe oameni deseori să râdă sau să ofere într-un alt mod feedback pozitiv. Alergatul cozii, de exemplu, este o ciudăţenie comportamentală care este adeseori perpetuată de răspunsul uman la o apariţie întâmplătoare.

Câinii au un al doilea tip de zâmbet care este din lipsă de alţi termeni, unul canin. Unii câini, atunci când sunt relaxaţi şi liniştiţi, prezintă un zâmbet cu gura deschisă care expune uşor dinţii şi provoacă riduri faciale la comisurile buzelor. Este deseori acompaniat de ochii pe jumătate închişi şi o postură relaxată.

Ridurile faciale corespund îndeaproape cu prezentarea dinţilor. Pe măsură ce câinele devine din ce în ce mai agitat, speriat sau agresiv, buzele sale se trag mai în spate provocând ridurile faciale. Un câine agresiv care este pregătii să atace are riduri faciale care se întind până deasupra nasului său.

O diferenţă care poate fi de ajutor în deosebirea agresivităţii unui câine care mârâie şi îşi arată dinţii şi unul care zâmbeşte şi îşi arată dinţii este lipsa ridurilor pronunţate în cazul celui din urmă. Câinii care prezintă un zâmbet canin au doar riduri relaxate care se formează la colţurile gurii.

Conform unui articol din anul 2001 apărut în Science World, un studiu medical britanic susţine că ciclul lunar afectează comportamentul câinilor. Oamenii de ştiinţă au analizat fişele medicale a 1621 pacienţi muşcaţi de câini într-o perioada de trei ani de zile şi au concluzionat că şansa de a fi muşcat de un câine este de două ori mai mare atunci când este lună plină.

muscaturile-de-caine

Mușcăturile de câine

Realitatea este că în fiecare an, numărul persoanelor mușcate de câini șochează de fiecare dată. Multe dintre aceste mușcături au ca victime copiii și alte

Citește mai mult »
mutarea-unui-câine

Mutarea unui câine

Mutatul poate fi greu pentru un câine și este una dintre cele mai frecvent întâlnite situații când câinii se pierd. Pentru a-i asigura siguranța, indiferent

Citește mai mult »
cainele-pierdut

Câinele pierdut

Ce faceți în eventualitatea în care câinele dumneavoastră se pierde? Multe persoane au fost în această situație la un moment dat. De obicei, câinele este

Citește mai mult »

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.