Atunci când un câine începe să manifeste comportamente problematice, o opţiune disponibilă pentru proprietarii de câini este să îşi trimită câinii la terapie. Terapeuţii pentru câini sunt denumiţi specialişti în comportamentul canin. Ei lucrează cu câinii care suferă de probleme de comportament grave cum ar fi agresivitatea, comportamente impulsive, anxie tatca de separaţie şi alte frici şi fobii.
Lucrând iniţial îndeaproape cu medicul veterinar al câinelui pentru a elimina orice suspiciune medicală, specialistul în comportament creează un plan individualizat pentru fiecare câine care să-l ajute să corecteze comportamentul problematic.
Acest plan poate include terapie medicamentoasă, cât şi tehnici de modificare a comportamentului cum ar fi desensibilizarea şi contracarea condiţionării, în care un câine este expus treptat la un obiect care îi declanşează o fobie asociindu-l cu o activitate pozitivă cum ar fi joaca sau luarea mesei.
Numărul acestor specialişti este mult mai mic decât al dresorilor. Începând cu luna mai 2003, există doar 36 specialişti în comportamentul animal listaţi de către Animal Behavior Society. În general, aceştia au studii superioare – de obicei, un doctorat – în comportamentul animal şi aplicaţiile acestuia.
O cale tipică de educaţie în acest sens este obţinerea unui masterat în biologie sau fiziologie şi apoi un doctorat în comportamentul animal, zoologie sau psihologie animală. O dificultate în această profesie este reprezentată de obligaţiile financiare implicate în obţinerea diplomei de studii. Cât de mari sunt acestea depinde de alegerea şcolii şi oportunităţile de finanţare.
În general, specialiştii în comportamentul animal aplicat nu se specializează încă din şcoală pentru că puţine oferă astfel de cursuri. Certificarea este oferită de Animal Behavior Society şi se bazează atât pe educaţie, cât şi pe experienţă.
Aceasta este o profesie foarte nouă şi este dificil de prevăzut ce viitor are. Au existat succese în rezolvarea unor probleme de comportament şi probabil chiar în prevenirea abandonării unor animale. Este nevoie de muncă asiduă pentru a pune pe picioare o astfel de afacere.
Aşa cum este cazul oricărei afaceri minore, este necesară o investiţie financiară iniţială. Unii specialişti în comportamentul animal sunt bivocaţionali, având posturi de cercetare la diferite universităţi.
Similar cu specialiştii în comportament sunt veterinarii comportamentali. Aceşti medici veterinari se concentrează pe comportamentul animal. Certificarea din partea AVMA a devenit valabilă în anul 1995.
Aceşti medici veterinari elimină problemele fizice ca factori cauzatori şi apoi recomandă tehnici de modificare şi/sau terapie medicamentoasă. Această combinaţie de abilităţi este ceea ce deosebeşte specialiştii în comportament animal de veterinarii behaviorişti.
Medicii veterinari sunt certificaţi atunci când trec testul American College of Veterinary Behaviorist. Ei s-ar putea să urmeze un rezidenţial într-un adăpost de animale după ce au terminal facultatea de medicină veterinară.
