Unii iubitori de animale lucrează împreună cu câinii cu abilităţi speciale. Alţii ajută câinii să îşi dezvolte astfel de abilităţi. Aceştia sunt mânuitorii şi dresorii.
Există multe tipuri de dresori de câini. Marea majoritate predau dresajul de bază, dar există şi aceia care dresează câinii pentru slujbe speciale, sau cei care au studii avansate şi capacităţi specializate, cum ar fi cei care se ocupă de comportamentul câinilor.
Unii dresori lucrează în special cu un singur animal o dată, în timp ce alţii predau pentru mai mulţi câini. Dresorii lucrează în multe locaţii, inclusiv adăposturi, afaceri private, acasă la câine şi chiar pe platourile de filmare.
Mânuitorii, pe de altă parte, lucrează cu câinii după ce aceştia au fost dresaţi (deşi vor continua să exerseze comenzile de bază în mod continuu). Aceste joburi variază de la câinii de expoziţie, până la lucrul ca o parte a unei echipe canine poliţiste.
Dresorii
Aceşti dresori învaţă câinii să se comporte cum trebuie şi să urmeze comenzile date de stăpânul lor. De exemplu, dresajul poate fi folosit pentru a învăţa câinii să nu roadă mobila sau hainele, să nu sară pe obiectele de mobilier sau să latre excesiv. Dresajul eficient ar putea implica învăţarea oamenilor cele necesare pentru a putea să îşi dreseze câinii singuri.
Nu există nicio cerinţă de licenţiere sau standarde de educaţie pentru dresorii de câini. Marea majoritate a dresorilor îşi învaţă meseria prin ucenicie. Mulţi, însă, urmează cursuri la colegii pentru comportamentul animal, tehnologie veterinară şi psihologie, care îi fac toate mult mai indicaţi pentru angajare.
Dacă doriţi să urmaţi o carieră ca dresor, aţi putea începe ca voluntar la o firmă de dresaj până când devine dispobibil un post. Unele organizaţii au nevoie ca un ucenic să lucreze alături de dresor chiar şi cinci ani. Alegeţi dresorul cu atenţie.
Din cauză că nu sunt stabilite încă standarde, există o varietate bogată atât în ceea ce priveşte calitatea antrenamentului, cât şi a metodelor pe care le foloseşte. Este important să alegeţi un instructor a cărui filozofie să fie în concordanţă cu a dumneavoastră.
Puteţi participa, de asemenea, la cursuri de dresaj. Aceste şcoli sunt însă costisitoare şi de obicei nu au acreditare. Un alt lucru de luat în considerare este acela că şcolile de dresaj canin s-ar putea să vă înveţe propriile metode.
Dacă sunteţi interesaţi în participarea la cursurile unei şcoli de dresaj, aliaţi numele câtorva absolvenţi şi contactaţi-i pentru a-i întreba care este părerea lor legată de curs şi dacă lucrează în momentul de faţă ca dresori.
National Association of Dog Obedience Instructors (NADOI) încearcă să stabilească standarde profesionale pentru certificarea dresorilor şi acreditarea academiilor de dresaj. NADOI oferă ceva asemănător unui program de acreditare, membrii acestei organizaţii trebuind să treacă printr-un proces de examinare riguros.
Association of Pet Dog Trainers (APDT) este o altă organizaţie profesională pentru dresori. În timp ce calitatea de membru a APDT este deschisă pentru toată lumea, organizaţia a implementat un program de certificare şi prevede ca acest program să devină standardul în industria de profil.
În cazul în care doriţi să fiţi dresor, pregătiţi-vă prin cunoaşterea a cât mai multor lucruri în legătură cau câinii şi dresajul acestora. Voluntariatul sau munca la o canisă, studierea cărţilor şi a altor publicaţii, participarea la spectacole şi cursuri de dresaj, şi chestionarea persoanelor care lucrează în domeniu vă vor oferi o mai bună înţelegere a carierei pe care doriţi să o începeţi.
Există o cerere foarte mare pentru dresori calificaţi. Se aşteaptă ca nevoia să crească pe măsură ce din ce în ce mai mulţi proprietari de câini doresc dresaj pentru câinele lor. În anul 2000, salariul mediu era de 10,54$ pe oră. Există multă variaţie atunci când vine vorba de salarii – ultimii 10% au câştigat 6,25$ pe oră, în timp ce primii 10% au câştigat 20,85$ pe oră.
Cuvântul „adulaţie” provine din grecescul „adulari” care înseamnă să se gudure, sau în varianta mai timpurie „să dea din coadă”. Până în secolul al XVIII-lea, înţelesul cuvântului adulaţie a ajuns să însemne ceea ce înseamnă şi în zilele noastre.
