Câinii au fost folosiţi în război de-a lungul întregii istorii. Romanii creşteau Mastiffi mari şi le puneau zgărzi cu ţepi înainte de a-i trimite în luptă. În timpul Primului Război Mondial, francezii, germanii şi britanicii au folosit cu toţii câini în luptă; până la începutul celui de Al Doilea Război Mondial şi S.U.A. începuseră să utilizeze câini militari.
Deşi S.U.A. nu au folosit în mod oficial câini în lupte până la cel de Al Doilea Război Mondial, ei au fost neoficial prezenţi în fiecare bătălie din istoria S.U.A. în timpul Revoluţiei Americane, soldaţii îşi aduceau în mod frecvent câinii de vânătoare cu ei în luptă – atât pentru companie, cât şi pentru pază.
În timpul Războiului Civil, soldaţii din ambele tabere aveau în companie câini. Unii soldaţi americani au adoptat câini în timpul Primului Război Mondial – câinii vagabonzi erau frecvent întâlniţi în oraşele bombardate din Franţa şi pe câmpurile de bătălie.
Unii dintre aceşti câini au ajuns să fie folosiţi ca mesageri; alţii au devenii mascote pentru unităţile militare; iar mulţi au servit în slujbe neoficiale ca paznici şi animale de terapie.
Până la începutul celui de Al Doilea Război Mondial, câinii americani erau solicitaţi pentru a servi în armată. Marea majoritate a câinilor folosiţi în război erau împrumutaţi de familiile americane patriote care doreau să contribuie la efortul de război.
În total, au fost recruţaţi din viaţa civilă 19.000 de câini; dintre aceştia, 55% au trecut de programul de dresaj şi au intrat în armată, servind la patrulare, cercetare şi pază. După război, marea majoritate a câinilor supravieţuitori au fost returnaţi familiilor din care proveniseră, unde şi-au reluat viaţa normală.
Câinii au salvat mii de vieţi în cel de Al Doilea Război Mondial. Marina militară a folosit câini, în special Dobermani, în zonele de luptă din Pacific. Pe insula Guam, 25 de Dobermani militari au murit în timpul luptelor. O statuie în mărime naturală a unui Doberman Pinscher situată pe insulă comemorează serviciile aduse de aceştia.
De la Al Doilea Război Mondial, câinii au continuat să fie o parte a armatei S.U.A. Ei au fost folosiţi în războaiele din Coreea, Vietnam, Golful Persic, Afganistan şi în cel din Irak. Astăzi, câinii militari servesc pentru o varietate de scopuri: câini de detecţie pentru arme, mine şi explozibili, şi câini de cercetare şi patrulare.
Deşi în cel de Al Doilea Război Mondial câinii care au servit în armată se aflau sub direcţia Intendentului şef, după acest război, ei au fost trecuţi în subordinea Aviaţiei. De asemenea, politica militară privind folosirea câinilor în război a fost dramatic modificată. Aviaţia a iniţial un program de dresaj pentru câinii militari şi a reclasificat câinii militari ca echipament.
Astfel, ei nu aveau grade şi nu puteau fi decoraţi pentru munca de pe front. Câinii care nu treceau de programul de dresaj sau erau retraşi din cauza vârstei, comportamentului sau a problemelor medicale, erau culanasiaţi. Câinii militari îşi trăiau întreaga viaţă în canisele militare.
Ca rezultat al presiunilor exercitate dc asociaţiile dresorilor de câini militari şi ale altor iubitori de câini, Congresul a aprobat în unanimitate o lege în anul 2000 care ordona Aviaţiei să încerce mai întâi să ofere spre adopţie câinii care erau retraşi din serviciu sau care nu treceau de programul de piegălire. Câinii militari retraşi trec printr-un riguros proces de selecţie pentru a se asigura că nu se comportă agresiv odată ce se află într-o casă privată.
