Câinii au lucrat în divertisment în multe moduri de-a lungul istoriei. Ei distrau masele de oameni din Roma antică prin luptele publice, se luptau în arene cu prădători mari sau unii cu alţii, şi mai târziu au servit în roluri similare în Marea Britanie şi S.U.A. În luptele cu tauri şi luptele de câini.
Ei au făcut, de asemenea, parte din programele circurilor şi teatrelor ambulante: distrând publicul prin abiliăţile lor de a balansa mingi, a se da peste cap, şi a călări.
Câinii sunt uneori văzuţi şi în zilele noastre în circuri sau ca spectacole în pauzele concursurilor de rodeo. Ei oferă divertisment şi prin cursele de ogari, expoziţiile canine (cum ar fi Westminster Kennel Club Dog Show), şi concursurilor de mânat animale.
Multe dintre formele de divertisment în care erau implicaţi câinii au fost interzise deoarece erau periculoase sau inumane pentru câini sau pentru alţi participanţi. Momirea taurilor şi luptele de câini sunt ilegale oriunde în S.U.A., iar cursele de ogari au fost interzise în multe state. Multe oraşe nu mai permit accesul în perimetrul lor a circurilor de animale.
Divertismentul cu care asociem cel mai mult câinii este cel legat de televiziune şi film. Câinii au o istorie îndelungată în film – sunt încă cele mai populare animale din industria cinematografică şi cea a televiziunii.
Aşa cum este cazul şi altor tipuri de divertisment în care apar animalele, există un număr de îngrijorări de etică atunci când vine vorba de folosirea animalelor în producţiile de televiziune şi cinematografice.
În trecut, animalele au fost subiectul neglijenţei, torturii şi chiar morţii, în căutarea filmării perfecte. În zilele noastre, studiourile de film se află sub supravegherea AHA şi a Humane Society of the United States (HSUS).
Aceste organizaţii supraveghează folosirea animalelor pe platourile de filmare şi oferă aprecieri ale producţiilor în funcţie de modalitatea în care au fost tratate animalele din respectiva producţie. Marea majoritate a companiilor de film acceptă examinarea minuţioasă din partea acestor organizaţii pentru a obţine aprobarea.
Câinii au apărut pentru prima data în filme încă din perioada filmului mul. Rin Tin Tin, unul dintre cei mai faimoşi câini vedetă din istoria cinematografiei, a fost văzut în anul 1922 în filmul „The Man from Hell’s River”.
Alte filme din acea perioadă în care au aparul câini includ „The Adventures of the Masked Phantom” (1938) şi „Almost a Gentleman” (1939). Recent, câinii au jucat în roluri din filme cum ar fi „Babe”, „Air Bud” şi „Snow Dogs”.
Încă de la înfiinţarea acesteia, câinii au fost o parte integrantă a televiziunii – de la apariţii în seriale ca „The Brady Bunch”, care a avut un rol canin ce nu a rezistat decât un sezon, la roluri canine cu apariţii regulate cum ar fi „Lassie” şi, mai recent, „Nebun după tine” şi „Frasier”.
Deşi câinii de la televizor par a deţine cunoştinţe şi abilităţi supercaninc, comportamentul lor este, de fapt, rezultatul unui dresaj riguros. Deşi Lassie părea a şti când Timmy era în pericol, un dresor din spatele camerei era cel care îi dirija mişcările. Prin asta nu spunem că actorii canini nu sunt inteligenţi, doar că nu sunt în sensul în care este înfăţişat pe ecrane.
Dresorii trebuie să modeleze comportamentul canin normal şi să înveţe cum să sugereze existenţa emoţiilor. De exemplu, un câine obosit, epuizat dintr-un film este de fapt un actor canin foarte bine hidratat care, probabil, tocmai a ieşit dinlr-o rulotă cu aer condiţionat.
Marea majoritate a câinilor care sunt folosiţi în filme şi producţiile de televiziune sunt animale salvate de la adăposturile de animale sau organizaţiile de salvare. Mulţi câini care au devenit actori sunt animale cu multă energie, care nu se integrează prea bine într-un mediu de familie.
Câteodată, un dresor salvează un câine, iar acesta porneşte o carieră îndelun gată de actor. Câinele Eddie din showul „Frasier” de exemplu, este un astfel de câine salvat dintr-un adăpost, care a lucrat non-stop.
În alte ocazii, pentru un film este necesar un mare număr de câini, dar dresorul nu plănuieşte să continue să lucreze cu aceştia şi după film. În această situaţie, câinilor trebuie să li se găsească după filmări familii adoptive.
Dresorii cu etica muncii nu readuc niciodată câinii înapoi la adăposturi şi întotdeauna muncesc pentru a găsi cele mai bune familii pentru câinii retraşi din activitate. Ocazional, câinii de companie sunt selectaţi pentru a apărea în unele producţii sau spectacole de televiziune. Aceşti câini se reîntorc acasă atunci când filmările sunt finalizate.
Monitorizarea câinilor în filme şi televiziune
American Humane Association — AHA (Asociaţia Americană Umanitară) supraveghează tratamentul câinilor şi al altor animale în televiziune şi film prin Departamentul AHA de Filme şi Televiziune, care s-a deschis în Los Angeles în anul 1940.
Organizaţia are o singură autoritate prin contract cu Screen Actors Guild, pentru a monitoriza tratamentul actorilor de origine animală în filme şi spectacole de televiziune. Autoritatea acesteia se extinde peste filmele şi spectacolele produse în America şi filmate în ţară sau peste hotare.
Această asociaţie lucrează îndeaproape cu producătorii şi dresorii de animale pentru a revizui activitatea animalelor încă înainte de începerea filmărilor. Lucrurile revizuite de ei includ măsurile de siguranţă, cascadoriile, unghiurile de filmare, efectele speciale, luminile, machiajul şi costumele.
În timpul filmărilor, AHA inspectează locul de filmare şi facilităţile în care sunt ţinute animalele şi unde sunt îngrijite în timpul filmărilor şi examinează locaţiile înainte de fiecare zi de filmare pentru a se asigura că animalele sunt tratate corespunzător.
După filmări, AHA întocmeşte un raport al producţiei cinematografice în care descrie cum a fost îndeplinită munca animalelor. Fiecare producţie este notată exclusiv în funcţie de cum au fost tratate animalele în timpul filmărilor. Aceste producţii catalogate ca „acceptabile” primesc recunoaşterea la sfârşitul genericului din partea AHA. Pentru a vedea evaluările actualelor filme vizitaţi site-ul www.AHAfilm.org.
