Deşi câinii de terapie sunt în general câini de companie care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, ceea ce fac ei reprezintă rareori un hobby. Echipele de câini de companie îşi iau un angajament foarte mare: vizitarea unui spital sau a unei facilităţi de cel puţin patru ori pe săptămână şi pe lângă aceasta un dresaj intensiv.
Pe lângă dresajul pe care trebuie să îl primească, marea majoritate a facilităţilor cer ca aceşti câini să aibă şi certificarea din partea unei organizaţii naţionale a câinilor de terapie. Principalele două astfel de organizaţii sunt Therapy Dogs International, Inc. (TDI) şi Delta Society. Organizaţiile locale cer deseori dresaj şi certificări adiţionale.
Câinii pentru terapie pot participa la activităţi asistate de animale (AAA), terapie asistată de animale (TAA), terapie pentru copiii cu probleme de învăţare şi terapie de consolare. Fiecare dintre aceste tipuri de terapie necesită diferite aptitudini şi tipuri de comportament.
Activităţile asistate de câini sunt tipuri de terapie cu animale de bază. Aceşti câini pur şi simplu petrec timp împreună cu pacienţii lor, sau pot participa la prezentări de dresaj sau de agilitate pentru pacienţi.
Ei fac vizite la pacienţi în spitale sau cămine, sau la copiii cu probleme de dezvoltare sau cu probleme de mobilitate. Aceşti câini servesc ca animale de casă, oferind companie şi distracţie. Ei sunt câinii de terapie cel mai frecvent folosiţi în momentul de faţă.
Ei trebuie să fie foarte bine dresaţi şi nu trebuie să prezinte niciun semn de agresivitate faţă de oameni şi animale. Marea majoritate a facilităţilor cer ca animalele să aibă un certificat din partea TDI sau Delta Society. Unele cer chiar dresaj adiţional sau certificare din partea unui grup regional de terapie.
Terapia asistată de animale este o terapie cu câini mai formală. Câinii din TAA lucrează în general în departamente de reabilitare şi joacă un rol important în motivarea şi asistarea pacienţilor la fizioterapie. Pacienţii pot să perie câinii, să le arunce mingea sau să îi plimbe ca alternativă la terapia cu obiecte.
O activitate comună este ca pacienţii să prindă şi să desprindă zgarda şi să lege şi să dezlege lesa ca alternativă la exerciţiile clasice pentru dezvoltarea dexterităţii manuale. Aceşti câini pot ajuta pacienţii oferind suport de mobilitate, şi există câţiva care iniţiază pacienţii cu dizabilităţi să se ajute de un câine de serviciu.
Mulţi terapeuţi de reabilitare consideră că folosirea unui câine în loc de echipamentul tradiţional este o motivaţie puternică pentru pacienţii de la reabilitare ca să participe la fizioterapie.
Câinii TAA trebuie să fie certificaţi de TDI sau Delta Sociely. Facilităţile cer de obicei ca aceşti câini să primească prin intermediul organizaţiilor locale dresaj sau certificare adiţională. Unele facilităţi şi-au iniţiat propriile programe, dresând şi certificând proprii câini de terapie.
Un Pointer german cu păr sârmos din Olathe, Kansa, lucrează pentru Armata Salvării. Câinele, care se numeşte Providence, sună la uşă, colectează donaţiile de la oameni şi chiar pune bani în cutie.
Terapia pentru copiii cu probleme de învăţare
Terapia pentru copiii cu probleme de învăţare reprezintă o formă relativ nouă de terapie care câştigă toarte repede adepţi. Câinii folosiţi reprezintă un partener pentru copiii cu dificultăţi de învăţare cărora să le citească cu glas tare. Deşi aceşti câini trebuie să aibă de obicei certificări naţionale, ci sunt mai mult participanţi pasivi faţă de câinii din alte iorme de terapie.
Cei mai potriviţi câini pentru acest rol sunt câinii calmi, mai bătrâni, care sunt mulţumiţi să stea cu capul în poala unui copil timp de o oră în timp ce acesta le citeşte.
Folosirea câinilor pentru acest tip de terapie a pornit de la teoria că cei cu probleme de citire suferă de multe ori de un stigmat social, cât şi de o incapacitate de a învăţa. Tachinările din partea celor din jurul lor pot să agraveze aceste probleme, ducând la o repulsie, sau chiar frică faţă de citit.
Citind unui câine, copiii au parte de un ascultător pasiv, care nu îi judecă, şi mânuitorul câinelui joacă un rol, încurajând copilul să caute cuvinte care să îl ajute pe câine să înţeleagă povestea sau spunându-i că animalului îi place povestea sau că el crede că povestea este înspăimântătoare.
Terapia de consolare
Câinii pentru acest tip de terapie sunt folosiţi pentru a consola şi consilia oamenii care au suferit o traumă. Ei au fost folosiţi pentru a calma copiii după împuşcăturile din şcoli şi alte evenimente violente, pentru a oieri pompierilor care au luptat cu incendiile forestiere momente de relaxare şi pentru a consola şi distrage gândurile victimelor cutremurelor, tornadelor şi incendiilor.
În ultimii ani, terapia de consolare care foloseşte câinii a devenit din ce în ce mai acceptată şi folosită de organizaţiile de ajutorare în caz de dezastru. Acest lucru arc de -a face foarte mult şi cu folosirea câinilor în perioada de după atacurile de la World Trade Center şi Pentagon.
După 11 Septembrie 2001, în New York a existat un chei rezervat unde familiile afectate de atacuri puteau primi alinare din partea câinilor asociaţi cu ASPCA şi Delta Society. Terapia de alinare a fost folosită şi în Washington, D.C.
Crucea Roşie şi alte organizaţii de ajutorare nu au fost surprinse de popularitatea câinilor de terapie: ei au fost bine primiţi nu doar de familiile victimelor, dar şi de muncitorii concediaţi care căutau ajutor economic şi asistenţă în privinţa slujbei, cât şi de cei care lucrau pentru ajutorarea populaţiei. Câinii au oferit alinare şi confort multor persoane, în special copiilor.
Câinii chiar au însoţit rude ale victimelor când au vizitat Ground Zero (locul în care erau înainte Turnurile Gemene) pentru a pune flori. Deşi terapia de consolare exista şi înainte de anul 2001, evenimentele de atunci au reprezentat un catalizator pentru agenţiile de ajutor de a include câinii ca parte integrantă a viitoarelor acţiuni.
