Marea majoritate a oraşelor din S.U.A. are cel puţin un câine poliţist, iar unele au chiar mai mulţi. Câinii au fost folosiţi pentru prima data în mod oficial de unităţile de poliţie din Germania şi Belgia spre sfârşitul anilor 1800.
La începutul anilor 1900, folosirea lor se răspândise în Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Austria şi Italia. Câinii poliţişti au fost folosiţi pentru prima dataă în S.U.A. de Departamentul de Poliţie din New York în anul 1907. În momentul de faţă sunt folosiţi de mii de departamente de poliţie din întreaga ţară.
Câinii de poliţie sunt în general Ciobăneşti germani, Malinois belgieni sau Rottweileri. Câinii sunt folosiţi de agenţii de poliţie pentru a îndeplini multe sarcini. Sunt câini de urmă, de obicei Bloodhound, folosiţi pentru a găsi suspecţi şi persoane dispărute.
Există, de asemenea, câini de patrulare, folosiţi pentru a detecta substanţele interzise, cum ar fi armele şi narcoticele, şi pentru a urmări şi prinde suspecţi. Câinii de patrulare sunt dresaţi în tehnica muşcăturii, care este o metodă non-letală de prindere a suspecţilor.
Aceasta înseamnă că animalul este dresat să muşte de un membru, superior sau inferior, al suspectului şi să nu dea drumul până când nu i se comandă de către agentul de poliţie, acest lucru întâmplându-se de obicei doar după ce agentul are control asupra suspectului.
Câinii de poliţie lucrează zi de zi alături de partenerii lor. Merg cu aceştia în maşină în timpul zilei de muncă şi, în general, merg acasă la aceştia noaptea. În trecut, unii câini de poliţie erau ţinuţi în adăposturi atunci când nu erau în timpul programului, dar experţii sunt acum de părere că aceştia sunt mai bine socializaţi şi nu sunt predispuşi să devină agresivi atunci când trăiesc într-un mediu familial.
Deşi câinii de poliţie sunt în general reproduşi şi crescuţi în Europa, există câteva încercări preliminarii pentru stabilirea unui program de creştere pe teritoriul S.U.A. Câinii de poliţie care nu reuşesc să încheie programul de antrenament sunt fie înscrişi pentru alte slujbe sau sunt oferiţi spre adopţie, sau chiar ţinuţi ca animale de companie de către foştii lor parteneri umani. Marea majoritate a câinilor de serviciu pensionaţi rămân cu partenerii lor.
Folosirea câinilor în muncă de poliţie este foarte populară din mai multe motive. Câinii de urmărire s-au dovedit foarte eficienţi în găsirea atât a suspecţilor, cât şi a victimelor. Aceştia sunt de asemenea şi obiectivi, neavând problemele personale care pot afecta abilităţile de luare a deciziilor la ofiţerii umani. Descoperirile lor sunt probe care rezistă examinărilor şi presiunilor din timpul proceselor.
Aceşti câini pot să oprească foarte repede suspecţii, iar prezenţa lor ajută deseori la prevenirea unui răspuns violent atunci când un suspect este abordat de ofiţerii de poliţie. Astfel, câinii de poliţie salvează atât vieţile suspecţilor, cât şi ale ofiţerilor de poliţie evitându-se situaţia în care ofiţerul de poliţie ar fi nevoit să îşi utilizeze arma.
Deşi câinii de poliţie sunt deseori percepuţi ca fiind răi, ci pur şi simplu îşi fac munca pentru care au fost dresaţi, aşa cum este cazul oricărui câine de muncă. De exemplu, un câine poate să supună un suspect prin muşcarea unui membru şi scuturarea viguroasă a acestuia.
Câinii sunt dresaţi să facă acest lucru prin folosirea manşetelor de dresaj, o mânecă puternic capitonată care este purtată de un suspect simulat. Un dresor dă comandă ca animalul să muşte.
Odată ce câinele a muşcat din mânecă, animalul şi suspectul încep un joc de-a trasul. Jocul se încheie în momentul în care dresorul dă comandă ca animalul să dea drumul. Cu alte cuvinte, acest tip de dresaj funcţionează în acelaşi mod cum vă jucaţi dumneavoastră cu câinele de acasă; diferenţa constă în faptul că în cazul dumneavoastră este vorba de o jucărie sau o bucată de frânghie.
Câinii de poliţie muşcă mai tare atunci când suspectul se împotriveşte şi mai uşor atunci când acesta se predă. Ei eliberează suspectul imediat la comanda ofiţerului de poliţie. Muşcătura are suficientă forţă pentru a supune suspectul, dar nu atât încât să cauzeze o rană serioasă.
Acestea fiind spuse, munca acestor câini de poliţie nu a fost folosită întotdeauna efectiv sau etic. De exemplu, folosirea brutală a lor pentru controlul mulţimii în timpul mişcării pentru drepturile civile a pătat imaginea programului timp de decenii.
Munca pe care o fac câinii reflectă moralitatea acelora care îi dresează şi îi mânuiesc. În vreme ce câinii au făcut extrem de mult bine de-a lungul anilor, ei au fost dresaţi pentru a servi şi în roluri care au victimizat persoane inocente.
Pe lângă câinii poliţişti utilizaţi împotriva manifestanţilor paşnici în timpul Mişcării pentru Drepturile Civile, câinii de pază erau folosiţi pentru a intimida şi teroriza prizonierii din taberele de concentrare în timpul celui dc Al Doilea Război Mondial.
În ciuda acestor lucruri, câinii dc poliţie servesc cu succes ca instrumente de relaţii cu publicul. Ofiţerii caic lucrează alături de câini sunt priviţi ca fiind mai uşor de abordat şi mai puţin ameninţători.
Echipajele cu câini de poliţie sunt active în vizitele în şcoli, în special în programele anti-drog, şi să facă în mod regulat demonstraţii pentru public.
