Câinii muncesc în slujba oamenilor în multe feluri: câini de însoţire pentru persoanele cu deficienţe de vedere sau de auz, câini ciobăneşti pentru paza şi mânarea animalelor, câini de căutare şi salvare.
Rolurile lor ca ajutoare ale oamenilor s-au adaptat în permanenţă încă de când au fost domesticiţi pentru prima dată. Deşi primul lor rol a fost accidental şi a reprezentat paza satelor, ei au ajuns într-un final să însoţească oamenii la vânătoare, ajutându-i să ia urma vânatului şi să îl prindă.
Apoi, atunci când oamenii au început să crească vite, câinii au fost folosiţi pentru mânatul şi paza acestora. Ei ajutau la mutatul cirezilor de la o păşune la alta şi păzeau turmele atunci când acestea păşteau departe de sat.
Într-un final, câinii au ajuns să fie crescuţi pentru tot, de la companie la carne. Ei au fost folosiţi în aproape toate regiunile globului. Atunci când ţările dezvoltate au trecut în era industrializată şi oamenii au început să îi folosească din ce în ce mai puţin pentru abilităţile lor în agricultură şi vânătoare, rolurile lor au fost adaptate pentru a se potrivit cu noul mediu.
Câinii au acum atât roluri simple, cât şi unele mult mai importante. Sunt folosiţi pentru detectarea drogurilor, explozibililor şi banilor; alţii continuă să fie folosiţi în slujbele vechi de mânare a oilor şi paza caprelor din fermele rurale.
În mediul urban şi suburban, câinii sunt cel mai bine recunoscuţi pentru munca lor în asistenţă, detecţie şi pază. Timp de mai bine de 100 de ani, câinii au fost folosiţi în mod activ în S.U.A. pentru a ajuta persoanele oarbe, surde sau cu dizabilităţi fizice.
De asemenea, câinii poliţişti au devenit o prezenţă deja obişnuită în multe dintre marile oraşe americane – fiind folosiţi pentru urmărirea şi prinderea suspecţilor, detectarea substanţelor de contrabandă, a armelor, cât şi pentru căutarea şi salvarea victimelor unor calamităţi.
Câinii de căutare şi salvare s-au dovedit a fi o adevărată binefacere pentru eforturile operaţiunilor de salvare şi căutare atât a alpiniştilor, cât şi a victimelor prinse sub dărâmăturile dezastrelor, fie ele naturale, sau umane.
Câinii de căutare şi salvare sunt de nepreţuit atunci când este vorba de căutarea victimelor şi de salvarea acestora din clădiri şi infrastructuri care s-au prăbuşit în urma unor evenimente cataclismice cum ar fi atentatele teroriste.
Relaţia noastră apropiată cu câinii se bazează pe abilităţile acestora de a lucra pentru oameni. Dacă nu ar exista abilităţile lor de vânătoare, pază şi mânatul animalelor, este foarte probabil ca ei să nu fi fost niciodată domesticiţi într-o asemenea măsură şi, de asemenea, nici nu am fi crescut cele câteva sute de rase, fiecare cu o slujba specifică în minte.
Dependenţa noastră de câini ca ei să ne servească nu a asigurat însă întotdeauna un tratament uman pentru câini. Chiar şi atunci când lăudam câinii militari pentru că au salvat mii de vieţi în timpul războiului din Vietnam, noi ii abandonam atunci când trupele militare se retrăgeau.
Iar până în anul 2000, toţi câinii militari erau imediat eutanasiaţi atunci când nu mai puteau să lucreze. Animalele din industria de divertisment erau în trecut în mod normal corectate fizic, rănite şi chiar ucise în căutarea cadrului perfect sau pentru a obţine reacţia audienţei.
Dar de atunci s-au făcut progrese în ceea ce priveşte tratamentul uman pentru câinii de muncă. În anul 2000, o lege aprobată de Congresul American a forţat armata să caute cămine adoptive pentru câinii militari care îşi închciau serviciul, iar legile de bunăstare a animalelor interzic rănirea unui câine în momentul în care el munceşte.
Pe măsură ce înţelegerea oamenilor în legătură cu abilităţile şi capacităţile câinilor sporeşte, puterea noastră de a-i folosi atât pentru beneficiul nostru, cât şi pentru al lor creşte de asemenea.
Vânătoarea a fost printre primele slujbe pe care câinii le-au făcut pentru oameni. Rolul lor ca vânători reprezintă baza unei mari părţi a muncii pe care continuă să o facă, inclusiv păs-lorilul, munca de detecţie şi operaţiunile de căutare şi salvare.
Astăzi, însă, lolosirea câinilor de vânătoare în S.U.A. a fost adoptată în mare ca un sport sau ca un hobby, şi nu mai reprezintă o slujbă full-time. Există multe modalităţi de a tesla abilităţile şi aptitudinile câinilor de vânătoare, inclusiv teste de vânătoare şi de câmp. Trasul la sanie este o altă slujbă canină tradiţională care acum a devenit un sport popular.
