O boală virală foarte contagioasă, parvoviroza a apărui pentru prima oară în anii 1970. Este cel mai frecvent întâlnită la puii mici, dar poate afecta câinii de orice vârstă. Doberman Pinscher, Labrador Retriever, Rottweiler şi câinii de tip Pit Bull par a fi predispuşi la această boală şi pot prezenta forme mai severe decât alte rase.
O formă de parvovirus afectează inima şi este foarte rapid fatală. Parvovirusul este eliminat prin fecale şi transmis prin contact oral cu fecalele infectate. Semnele parvovirozei debutează cu depresie, vărsături şi diaree. Unii câini au febră mare.
Trebuie să suspectaţi parvoviroza ori de câte ori apar brusc vărsături şi diaree cu sânge la un pui. Medicul veterinar poate diagnostica boala cu un test realizat chiar în cabinet.
Câinii cu parvoviroză au nevoie aproape întotdeauna de spitalizare, astfel încât să primească lichide şi medicamente pe cale intravenoasă. Nu există tratament pentru această boală, aşa că tratamentul de susţinere este cam tot ce se poate face. Antibioticele pot preveni o infecţie bacteriană.
Recuperarea, care poate dura una sau două săptămâni, depinde de viteza cu care a fost diagnosticat şi tratat câinele, cât şi de capacitatea sistemului său imunitar. În general, puii care au parte de îngrijire veterinară timpurie eficientă îşi pot reveni fără efecte negative.
Temperatura medie a unui câine este de 38,5-39°C. Pulsul normal este de 60-120 bătăi pe minut.
